Monday, November 28, 2011

random

Ceai de la Istanbul, de care mi-e dor. Borcanul de trandafiri care miroase a fericire.
 Eduardo al 7lea, parc, vară, Lisboa.
Plaja de la São João de Estoril în septembrie.
 Aceeași plajă, azi.
Septembrie trecut, undeva puțin mai la sud de Vama Veche. Pare.. lifetimes ago.
Carpații.. meridionali, cred. Așa cum i-am văzut din avion pe 18 oct. 
Pâinea pe care ne-a adus-o Pa'l ca "mulțumesc" pentru că putea să stea la noi un weekend. Pâine făcută de el.
Lisboa.. e ca o iubită frumoasă la care chiar dacă te uiți pe furiș, când nu se așteaptă, tot epilată este. Și așaaa.. frumoasă în toate detaliile :)
Blueberry muffin, no man's land, Paris.
O după-amiază cu zâne, magie și surprize, Gulbenkian garden, cu Lola.
O ușă dintr-o stație de metrou. Aș face toate ușile de la metrou așa, cu cer, ca să nu uităm.
Ceai de lămâie și ghimbir, @Lola's. 

Wednesday, November 09, 2011

saudades

Revine sentimentul ăsta de dor și de drag atunci când mă aștept mai puțin, când cred că a trecut de tot, că pot să merg mai departe. Acum nici nu-l mai ascult. Știu că e fals, știu că e doar o inerție, o obișnuință, un pattern. Altădată aș fi trimis un mesaj, un mail, un link, acum îl ascund, îl acopăr cu ce pot și aștept să treacă.

Când mi se inundă pieptul cu drag și dor, îmi spun în șoaptă cuvinte de îmbărbătare, mi-o dau exemplu pe S. care a avut conversații imaginare mult timp cu I. și totuși nu s-a întors, pentru că știa foarte bine ce-i acolo, sau pe I. care nu se uită niciodată înapoi, sau îmi aduc aminte pur și simplu de ce-am trăit deja, istoria are toate răspunsurile. Și tac. 

Wednesday, November 02, 2011

minuni care te asteaptă după colț

Înainte să ne apucăm să pregătim mâncarea mi-a arătat apartamentul. Mobila era o combinație de Ikea, second hand/flea market și lucruri găsite pe stradă. Deasupra patului din dormitorul lor, pe perete, o acuarelă de 2/2,5m, făcută de ea, culori împrăștiate de apă, efecte făcute cu sare. În living, pe pereți, câteva dintre miile de fotografii pe care le-au făcut în "the big holiday" (6 luni în Asia: India, Vietnam, Thailanda, Cambodgia) și câțiva fluturi plastifiați. În bucătărie ne-am urcat pe o masă care era lângă frigider, de acolo pe frigider, de unde ajungeam la o scară metalică, ieșire de incendiu probabil. Am urcat pe acoperiș, o terasă mică cu ghivece cu legume (ardei, salată verde, broccoli) și o cutie cu compost, de unde am trecut pe acoperiș, suficient de ne-înclinat ca să poți ajunge până în vârf unde stai destul de comod în timp ce admiri priveliștea de 360º.


Am mâncat supă belgiană, salată cu trei feluri de frunze și pâine cu unt (trei feluri de pâine). Ceai verde din Sri Lanka într-un ceainic frumos și scump, adus din Belgia.


Au cinci chitări, un contrabas și o vioară. După masă am luat chitările cele mai bune și am cântat. Nu, ea a cântat, minunat, iar pe mine m-a învățat câteva acorduri, câteva cântece.


(Vineri plec la Viseu, la prietenul Fran căruia îi spun Fram, care îmi dă o chitară. E ciclică dorința mea de a cânta la chitară. Acum e a treia oară și cea mai puternică de până acum. Am mai cântat acum 10 ani, când am mers cam un an la Scoala populară de artă, chitară clasică. Acum 20 de ani, făceam niște cursuri de chitară cu o prietenă de-a părinților.)


A apus soarele, s-a făcut târziu, a venit Diogo, am mai stat puțin, am mai zdrăngănit, am mai notat, am mai vorbit. Am plecat acasă cu inima plină, cu nerăbdare, bucurie, inspirație, drag. Acasă am mai zdrăngănit puțin cu Matúš la chitara bas. 
În loc de cină, am mâncat niște Tiramisu făcut de Lucia. Lucia e din Italia. Tiramisu-ul Luciei este.. oh :)  Săptămâna viitoare mă învață și pe mine. 



Sunday, October 23, 2011

îngeri și cai

În prima zi înapoi în Lisboa am primit un înger.


Unul din 7 pe care i-a făcut Lola și i-a trimis în lume. Al meu stă cuminte acum lângă ponei și veghează să-mi fie bine. Mulțumesc pentru el, pentru Lola, pentru viața asta plină de clipe frumoase, lucrușoare frumoase și oameni magici.


Friday, October 07, 2011

fâl fâl outra vez

Vacanță în .ro, flying in just a few hours, cu un first stop de câteva ore la Paris.
O să merg pentru prima dată la Iași. By brother is getting married. Incredibil :)
Am o rochie draguta de la Promod. 20s așa.. Albastră, desigur.
Am emoții umpic. Și am nevoie de-o umbrelă, că am văzut că o să plouă săptămâna viitoare.
Mă ia Ino de la aeroport. Pe mine și pe valiza mea pe jumătate goală, în care o să-mi aduc cu mine, înapoi, haine de frig. Deși nu prea vreau frig..
Mă așteaptă acasa doi părinți fofinhos, cărora le-am cerut așa: zacuscă și pastă de ardei de adus cu mine. Ciorbă de fasole și ardei umpluți (vegetarieni, desigur) la fața locului. Uh.. looking forward. :)

Thursday, September 22, 2011

me

I have a confession to make. Adevărul e că sunt o persoană destul de dificilă. Am stat azi și m-am uitat la mine, poate mai obiectiv ca niciodată. De fapt, nici n-am făcut-o intenționat. Eram într-un moment limită, într-o discuție grea cu "șefa mea directă" de acum, în stare de alertă și criză. Ne contraziceam, eu eram frustrată dintr-o grămadă de motive, foarte reactivă, cu ego-ul umflat, cu sprâncenele ridicate, un nod în gât, inima bătându-mi tare și ochii plini de lacrimi, care spre disperarea mea au fost tot mai multe de au și dat pe-afara. Penibil.

O ascultam pe femeia aia, care avea dreptate totuși în ce spunea, și mi-am dat seama că eu nu sunt o persoană ușoară. Din contră, sunt un om destul de dificil. Da, când sunt bine, am așa un je-ne-sais-quoi de energie și entuziasm și lumină și umor etc. Dar când nu, și asta se întampla mult mai des decât aș vrea, sunt acel om dificil de care ziceam. Sufăr de mania persecuției, mi se pare că toată lumea are ceva cu mine, că eu nu aparțin, mă supăr repede și iau lucrurile foarte personal (adică cum ați ieșit la ceai și mie nu mi-ați spus?!?), mă simt ne-iubită și ne-băgată în seamă, sunt arogantă, superioară, atotștiutoare; într-un cuvânt, mătrăgună. "Mătrăguna" a fost porecla pe care am primit-o în clasa a 9a. La noi la liceu, la Șaguna, bobocii primesc porecle de la cei din clasa a 12a și sunt botezați în cadrul unui ritual care se întâmplă în Poiana Brașov. Ți se toarnă vin în cap și ți se descântă o poezie cum că în numele lui Bachus ești botezat x. Eu am fost botezată "Mătrăguna", și pe bună dreptate. (Niste porecle drăguțe pe care le-au primit alte fete din clasă au fost Sandy Bell, Candy sau Sclifostuța :) ).

Deci da, recunosc. Ce e destul de ciudat e că deși stiam toate lucrurile astea despre mine, nu aveam și the big picture. Cumva nu vedeam padurea de copaci. Adică știam că sunt arogantă, superioară, etc., dar impresia mea despre mine era că sunt o persoană tare drăguță. :D

Nu știu ce urmează acum. Dar mă simt mai ușoară cumva acum că mă văd mai bine.

Aș vrea, pe această cale, să-mi cer scuze de la toți cei care au avut de suferit de pe urma părții mele întunecate. E o reacție care vine din frică și neliniște, pe care sigur le simțiți și voi. I choose love. Dar încă mai am de învățat. 

Saturday, September 17, 2011

ce scaun draguță

(Lola a scris aici foarte frumos despre ziua noastra de marți.)

Aveam niște chestii de povestit, dar acum cand am deschis editor-ul nu mai știu nimic. :)

Ah, ceva simpatic. Intr-una dintre seri, cand am ajuns acasa si am intrat in camera, m-am gândit: "ce drăguță e scaunul meu". Momentul urmator.. stupoare. What did I just think?!
Explicația: eram după o zi de vorbit numai în portugheză. În portugheză, "scaunul" este de gen feminin. "A cadeira". Vasăzică.. drăguță.

Vă las cu niște poze cu maimuțele cu care mă joc în fiecare zi (acum că s-au terminat colonias, am început un nou proiect, sunt "monitora" într-un afterschool. wishes do come true.. am vrut sa lucrez cu copii și fara calculator, am primit :D).





Thursday, September 08, 2011

lisboa (inimioară)

Alaltăieri mi-am cumpărat de la magazinul indian (poate vă mai povestesc de magazinul indian, e aproape de casa mea și pliiiiin de bunătăți :) ) o doză de suc de cocos. Laptele ăla din nuca de cocos, l-au luat niște oameni, l-au amestecat cu niște conservanți și l-au pus în niște cutii de metal. Complete shit, de fapt, dar așa o dată n-o fi foc :) Am intrat într-o Pastelaria oarecare ca să cer un pai, iar domnul de acolo mi-a spus inițial că nu are, după care a făcut o față ca și cum tocmai și-ar fi adus aminte de ceva, a rupt un pai de pe o cutiuță de nectar de portocale și mi-a zis că "a boa vontade sempre tem lugar". Adică e întotdeauna loc pentru bunăvoință.

Săptămâna trecută am avut un țânțar în cameră, m-am trezit în mijlocul nopții cam supărata că mă mănâncă încheietura și l-am auzit umpic bâzâind. După care mi-am dat seama că e primul țânțar pe care l-am vazut de când sunt aici. :) 

Tuesday, September 06, 2011

tá-se bem

Sunt bine. Sunt bine cum nu cred c-am mai fost viața asta. Merg relaxat, nu mă agit din aproape nimic, am clipe în care nu gândesc, în care doar sunt, și fără să-mi propun asta înainte. Mă las în voia vieții și îmi place unde mă duce.

Am avut o vară plină, confuză, colorată, dansată, băută, un fel de high din care nu apuci sa te mai trezești pentru că apare mereu altceva, altceva, altceva. Am lucrat mult, m-am trezit în fiecare dimineață la 6:30-7:00 iar în weekenduri, în weekend-uri la fel, m-am trezit la 6:30-7:00. PM :) . Iar acum că e septembrie, s-a făcut liniște. Parcă odată cu toamna asta mi s-a așezat viața. Așa cum învățăm în hop-uri (văd cu portugheza, din când în când am câte un salt, vorbesc așa.. deodată vizibil mult mai bine, după care am din nou un platou), la fel văd că.. trăiesc în hop-uri, în salturi. Septembrie ăsta mi-a adus calm și echilibru și înțelegere și încredere că e bine, că o să fie bine.

Și pare să fie vizibil, mi-au spus mai mulți oameni că am energie bună, că e cevaa, cevaaaa special, că n-ar putea să-mi explice dar că e foarte bine. Iar în seara asta, prietena lituaniană care tocmai s-a întors mi-a spus că "tens nos olhos essa felicidade de Lisboa". Adică ai în ochi fericirea de Lisabona.


Friday, September 02, 2011

the color of stuff

M-am jucat pe un site drăguț, un agregator de imagini Flickr care gasește culoarea oricărui lucru, folosindu-se de tag-urile imaginilor, pe care apoi le suprapune. Dacă n-ați înțeles nimic din descrierea mea, puteți să vedeți singuri, aici.

Uite ce mi-a ieșit mie:





Wednesday, August 10, 2011

graçinhas linguísticas

"Pervaz" în portugheză se zice "parapeito", adică "pentru piept". Iar noi avem, desigur, "parapet". 

"Găsești că"-ul nostru, care nu se mai folosește prea mult, din păcate, are corespondent direct și cu mai mult sens în portugheză, unde "achar" înseamnă, pe lângă "a găsi", și a crede și a afla


Monday, August 01, 2011

that's what he said

finalmente, as noites quentes estão aqui

Saturday, July 30, 2011

îmbrățișări de Portugalia

I-a explicat polițistului: "noi eram acolo, îmbrățișați, când a venit femeia aia nebună și a încercat să-i fure din geantă". Apoi i-a mai zis cateva lucuri și am auzit iar cuvândul "abraçados".

În .ro, nu le-ar spune nimeni polițistilor asta. Ar zice doar că.. erau acolo.

În colonias, copiii, pe lângă că se îmbrățișează între ei, tot timpul, ne îmbrățișează și pe noi, "profesorii", monitorii. Până și pe Rui, care e coordonatorul, il cappo di tutti cappi. Eu nu cred că mi-am îmbrățișat vreodata vreun profesor, dar mi se pare grozav sa crești cu libertatea de a te apropia în felul ăsta de oameni, de toți oamenii.

Portughezilor le plac os abraços e os beijinhos :)

Monday, July 18, 2011

grace

în ordine cronologică, începând cu vineri seara și terminând cu duminică seara, weekendul meu a fost așa:

alex și cleo, ângelo, bairro alto, miradouro são pedro de alcantara, bica, miradouro da santa catarina, lola, claudio, dan, bairro alto, miradouro penha da frança, lavi, cristi si luiza, DoR, galão (cafe com leite), pasteis de nata, festival do meco, music, afternoon light, cidre, brit rock, brandon flowers, dust, bad sound but good mood, sangria, brunch, miradouro señora do monte, tram 28, picnic in jardim da estrela, long walk on many hills, bookstore shopping, miradouro da santa catarina, beer, tea, sunset, lola, claudio, presents, caracois, fish, the best vinho verde, chocolate cake

with a topping of 'happy', pe tot :)


Saturday, July 02, 2011

human

Viața are magie dacă ai ochi s-o vezi, și ai ochi s-o vezi dacă ai magie în tine.

Lisboa îmi dă povești în fiecare zi, oamenii sunt deschiși și stau de vorbă cu orice ocazie.

Azi un copil indian (spun copil pentru că așa părea, ca being, deși avea 22 de ani) m-a întrebat cum poate să ajungă la Baixa Chiado și am rămas așa de vorbă, s-a plimbat cu mine 10 minute până la taxi, mi-a povestit că e din Delhi, că învață aici pentru 3 luni după care pleacă înapoi, dar vrea să se întoarcă în Europa pentru doctorat. In Italia, la Pisa, deja e în legătură cu profesorii de acolo. După părerea lui, Indienii sunt foarte "dedicated to their work", nu ca europenii, care primesc totul "with a silver spoon".

Șoferul de taxi cu care am venit acasă mi-a povestit că în '74 a plecat pentru 9 luni în Maroc, într-un schimb cultural. A ajuns și în India, pentru că se droga și la granița Indiei cu Pakistanul erau cele mai bune droguri. Dar când i s-au terminat banii, a ajuns pe stradă. A venit tatăl lui să-l caute și s-a trezit într-o clinică din Portugalia. A fost 12 ani militar, 4 ani a lucrat într-o bancă, iar acum e taximetrist. A spus că să-și cumpere mașina de taxi a fost cea mai bună investiție pe care a făcut-o vreodată. Pentru că îi place să vorbească, îi place să cunoască oameni noi, diferiți, îi place să-și organizeze timpul după bunul plac și să nu dea socoteală nimănui.

Domnul grec de ieri își vinde tablourile în galeria de artă a unui prieten. Artă însemnând tot felul de obiecte făcute din mobilă reciclată, recuperată de la gunoi. Ne-lustruită, lăsată așa rough. Pe 7 iulie o să aibă vernisaj, am să încerc să fac câteva poze. Domnul grec a venit în Portugalia în 2004, pentru o săptămână. Dar un polițist foarte amabil și o bere foarte ieftină i-au schimbat viața :) Nici măcar nu s-a mai dus înapoi în Italia (unde locuia la vremea aceea) să-și ia lucrurile. Pur și simplu a rămas aici. Iar acum, 7 ani mai tarziu, era într-o galerie de artă, împreună cu doi prieteni portughezi. Se dădea pe facebook, saluta cunoscuții care treceau pe stradă, îi invita înăuntru pe trecători. Am stat de vorbă o oră cu el, mi-a dat un ceai, mi-a făcut numele din sârmă, cadou, mi-a arătat pe youtube muzică grecească. O piesă anume, care îi face pe ei să plângă. I-au dat lacrimile.


Friday, July 01, 2011

help is all around


Eram intr-un autobuz gresit. L-am intrebat pe un domn daca suntem in 767, si mi-a spus ca nu, suntem pe un alt traseu care merge la Lumiar. Am hotarat impreuna ca cel mai bine ar fi sa merg pana la capat si sa ma intorc inapoi in punctul din care l-am luat, unde sa astept autobuzul bun. 

El trebuia sa coboare, asa ca a vorbit cu soferul si l-a rugat sa ma atentioneze cand sa cobor. Iar soferul, la statia potrivita, m-a chemat langa el, m-a intrebat unde vreau sa ajung si mi-a explicat cum sa fac. 

Asta nu s-ar fi intamplat niciodata in Romania. Si e bine cand esti ajutat. 

Maine va povestesc despre pictorul grec care a venit aici pentru o saptamana si n-a mai plecat. 

Friday, June 24, 2011

the most relaxing day

M-am trezit la 1 jumate pm, pentru noaptea trecuta fusese petrecere la noi acasa. Sangria goodbye party pentru Konrad si Sharka, care or sa plece curand in Polonia respectiv Cehia.

M-am trezit la 1 jumate cu un zambet mare pe fata. Planuisem cu Carlos si cu Tony sa mergem in Jardim da Estrela. Ne-am oprit sa luam niste fructe de la Fruitaria (un fel de aprozar chinezesc care e deschis tot timpul, si in zilele de sarbatoare si la sfarsit de saptamana), apoi am luat metroul pana la Baixa-Chiado si apoi tramvaiul 28.

In Jardim da Estrela ne-am mai intalnit cu o prietena noua, brazilianca, Islene. Am stat pe iarba, am mancat, am ascultat muzica, n-am ascuns de soare, apoi ne-am mutat la soare, am dat de mancare la ratuste, ne-am minunat de puisorii mici si galbeni, am mancat inghetata, am ascultat niste jazz care se auzea de la o terasa, am citit, am atipit putin si am vorbit despre Funk do Rio de Janeiro.

Aproape de apus ne-am plimbat pana la miradour-ul Santa Caterina, unde privelistea era minunata, oamenii foarte frumosi, iar lumina aia de dupa-amiaza..

As vrea sa pot sa pun in cuvinte si felul in care m-am simtit, dar mi-e foarte greu. Pe scurt, the day was happy, really happy and so beautiful.





Friday, June 10, 2011

știați că

Trebuie că acum o oră în Bairro Alto era cea mai mare concentrație de bărbați frumoși de pe Terra. 

Wednesday, June 08, 2011

life now

Am lângă mine o cană de ceai de tei, cu miere și cu puțină lămâie. Tocmai am întins niște rufe pe sârmă, o sârmă cum n-am mai avut niciodată. Se întinde de la geamul de la bucatarie.. încolo, si se rotește. Pui o haină, mai tragi puțin de sârmă și tot așa. 

Mai devreme am fost la un restaurant chinezesc dintr-o zonă, să zicem, rău famată a orașului, deși foarte centrală. Am fost la masă 5 brazilieni, 3 băieți și două fete, doi spanioli, o fată și un băiat, două fete din finlanda, una din danemarca și eu. Cum tot vorbeam despre țările noastre, cineva a propus să-și descrie fiecare țara printr-un singur cuvânt. M-am gândit și m-am gândit și m-am gândit.. și am zis pentru România noastră "adolescent". Pentru că se schimbă, încă nu s-a maturizat, nici nu prea știe prea bine ce vrea, încearcă una, încearcă alta, nu se prea place, își cauta modele, îi este greu, dar în același timp e plină de viață și are foarte multe oprotunități. Le-a plăcut, au zis că am câștigat, deși nu era niciun concurs. :) 

(Oricum, mie-mi plac barbații mai maturi :P)

În altă ordine de idei, deja încep să nu mă mai simt în vacanță aici. De fapt, în curând o să am și rezidență. E bine. 






Thursday, June 02, 2011

angels

Locuiesc într-o zona care se numeste Anjos, adică îngeri, și adevărul este că mă simt înconjurată de ei :)

the front door


5 minutes from my place

my room

my view 

Wednesday, June 01, 2011

goodbye/hello

Stau aici intinsa pe o bancheta din no man's land, il ascult pe brandon flowers si astept avionul care o sa ma duca spre noua mea viata.

La sfarsitul lui aprilie mi-am dat demisia si am renuntat la chiria din bucuresti. Am avut o luna buffer intre bucuresti si lisabona. Am avut un mai in care n-am avut cheie de nicaieri, in care atunci cand ma mai intreba cineva unde locuiesc, ma blocam putin si apoi ii dadeam o explicatie putin mai lunga decat s-ar fi asteptat. Am avut un mai minunat, un limbo de libertate si plimbat si iubit si visat si explorat. Recunosc ca ma asteptam sa dureze cumva mai mult, sa am timp de mult mai multe lucruri, ma intrebam chiar daca voi avea cu ce sa-mi umplu zilele.

Acum sunt in mijlocul celor 8 ore care sunt cumva esenta de no man's land a vietilor mele, cea pe care o las in urma si cea care va incepe la ora 17:05 ora portugaliei, sau poate pe la 18:30 cand voi primi o cheie si voi avea din nou o casa si o viata de construit.

Sunt intinsa pe o bancheta din aeroportul din budapesta, intre cele doua terminale, intre cele doua avioane, si ma simt ca in mijlocul unui vartej, acolo unde e liniste si unde, for a moment, time stands still. Life stands still.

Plec acum in vest si in sud, acolo unde simt ca ar putea fi acasa, unde simt ca mi-ar putea fi locul. Habar n-am, sincer, ma bucur ca am curajul sau inconstienta sau ce-o fi de a-mi cauta libertatea. 'Free' e cea mai recenta mantra a vietii mele, principiul calauzitor si valoarea de referinta. Right next to 'natural'.

Imi curg lacrimi pe obraji si nu stiu daca sunt de tristete sau de bucurie, de entuziasm sau de dor sau de nesomn.



Published with Blogger-droid v1.6.8

Sunday, May 15, 2011

heaven


Luna și doi bani jumate, by W. Somerset Maugham

N-am nevoie de dragoste. N-am timp de asa ceva. Dragostea-i o slăbiciune. Sunt bărbat și câteodată îmi trebuie o femeie. După ce mi-am satisfăcut pofta, sunt gata să mă ocup de alte lucruri. Nu-mi pot stăpâni dorințele, dar le urăsc; îmi încătușează spiritul. De-abia aștept să vină timpul când voi fi scăpat de orice pornire trupească și mă voi putea dedica fără stavilă operei mele. Femeile au atribuit dragostei o importanță ridicolă, pentru că nu sunt bune de altceva și vor să ne convingă că amorul este totul în viață. În realitate nu-i decât o parte neînsemnată. Înțeleg pofta sexuală; asta-i ceva normal și sănătos. Dragostea însă este o boală. Pretențiile femeilor de a fi camarade, asociate și tovarășe de preocupări ale bărbatului mă irită. 
Când o femeie te iubește, nu e satisfăcută până nu-ți stăpânește și sufletul; pentru că e o ființă slabă, simte nevoia să domine și nimic altceva nu o mulțumește. Femeia are minte puțină și abstractul o indignează pentru că nu-i în stare să-l priceapă. Pe ea o preocupă lucrurile materiale, iar idealul o face geloasă. Sufletul bărbatului călătorește prin cele mai îndepărtate regiuni ale universului și ea caută să-l întemnițeze în cercul preocupărilor ei meschine.  
Citatele-astea mi-au atras atenția. Viziunea geniului asupra dragostei. Thank god they are rare, geniuses :)

Saturday, May 07, 2011

let me sleep

To wake up in the middle of the night and reach for the pain killers, that's new.

I lost some wisdom yesterday, and it hurts like hell.

Published with Blogger-droid v1.6.8

Friday, May 06, 2011

the other side

Ma împiedic de tot felul de lucrușoare neînsemnate, cum ar fi cate-o bluziță de la H&M pe care nu mi-o prea permit, niște îmbrățișări pe care mi le-aș dori, sau mai mult soare pe cer, și uit că de fapt viața asta a mea este binecuvântată.

Așa că în seara asta mă gândesc la lucrurile pentru care am de zis mulțumesc, care sunt grozave sau macar foarte bune. Am început să le enumăr în gând acum câteva minute, în timp ce mă spălam pe dinți, și încă n-am terminat. I could go on and on and on. Și e bine :) 

Tuesday, May 03, 2011

sharing

Just wanna let you know, life offline is really wonderful :)

Published with Blogger-droid v1.6.8

Tuesday, April 26, 2011

choose

One of the most beautiful movies I've ever seen. Beautiful light, beautiful people, beautifully filmed, attention to every detail, colors, and a story of love and possibility and options and choices and what if's.

Ironically as always, I've watched it in a time of question marks and wonderings and what if's of my own, now that a life, a path will die just because I chose to go the other way. I wish I knew what will happen.

However, as the man in the movie says, each of those lives is the right one, each of them is full of meaning.

Here are some sound bites I wrote down while watching:

If you mix the mashed potatoes and sauce, you can't separate them later, it's forever. 
As long as you don't choose, everything remains possible.
A single snowflake can bend the leaf of a bamboo. (this one had a wonderful visual attached to it)
At my age, the candles cost more than the cake. I'm not afraid of dying, I'm afraid I haven't been alive enough. It should be written on every school room blackboard: life is a playground, or nothing.

 Mr. Nobody

Monday, April 25, 2011

femei

Reacția unui bărbat când ascultă un alt bărbat: 'Hm, ce lucruri interesante'.
Reacția unei femei: 'Hm, ce interesant e bărbatul acela care spune lucruri interesante'.
link

Am vrut sa copiez aici trei articole de pe soirs, dar nu știu dacă e chiar corect, nu vreau să deranjez, așa că vă las link-urile.

unudoi și trei

Tell me what you think. Deși.. nu știu dacă mai e neapărat ceva de zis. 

Saturday, April 23, 2011

and another

I love this song, but today let's focus on the beautiful colors in the video. Good job to whoever made it, it's just lovely

musical wisdom

Saturday, April 16, 2011

that's what I always say

Friday, April 15, 2011

The feeling that you don't belong anymore somewhere you not long ago you felt at home. The fact that, as cliché as it is, the only permanent thing is the fact that everything changes. Being located physically in a place already in your past, only because of the inertia of the material. Waiting. 

Tuesday, April 12, 2011

about lisboa

Oraşul ăsta nu şi-a pierdut firescul lucrurilor mici şi că păstrează vechiul aşa cum e el, vechi - eventual consolidîndu-l la temelie!
 de aici

Saturday, April 09, 2011

.pt

So.. guess what?

I'm moving to Lisbon for 9 months, starting the 1st of June.

I'll be doing this.

I would like to thank my host, my coordinators and my sending team.

(Oh, and of course, the universe. Cheers, this one came soon and just how I wanted it :) )

Do come visit ;) 

Thursday, March 24, 2011

să fugim

Îmi doresc în ultima vreme, mai ales în zilele-astea cu soare, să mă urc într-o mașină și să plecăm, să plecăm oriunde. Și să fie lumină din-asta ca în videoclip, vibe de după-amiaza și vânt.

tiny curiosity

Prin vara lui 2003, George, unul dintre colegii mei de clasa, mi-a adus ca suvenir dupa vacanța lui în Grecia o scrumieră și un fel de suport de brichetă.

In 2011, colegul meu de apartament primește cadou de la una dintre prietenele lui o scrumieră. Tot după o vacanță. Tot în Grecia.


geeee, I think you're swell

I really think you're groovy
Let's go out to a movie
Whadd'ya say now Elenore, can we?
They'll turn the lights way down low
Maybe we won't watch the show
I think I love you, Elenore, love meeeee

Thursday, February 10, 2011

voila

Monday, February 07, 2011

the end

Mă gândesc de mult timp la un blog nou, și mă tot răzgândesc despre ce să fie, ce anume să scriu aici și ce să scriu acolo, cum să fiu aici și cum să fiu acolo. The thing is că mi-e foarte greu să mă împart, motiv pentru care l-am și amânat atâta timp.

Acum că am avut această mică revelație și am înțeles ce m-a oprit, pot să merg mai departe. N-am să mai scriu aici. I'm done with this blog, e din 2005. Și îl simt cumva trist, cumva melancolic, cumva prea sensibil. Plus că 'rebelliousheart' sună cam cheesy. :)

Mă voi întoarce să vă dau coordonatele noului blog.

Vă mulțumesc că sunteți :) 

Thursday, January 27, 2011

lyrics

I somehow resonate with these; ideas and theories that I've already thought about. Of course I enjoy finding them in songs.

After the storm
And there will come a time, you'll see, with no more tears.
And love will not break your heart, but dismiss your fears.
Get over your hill and see what you find there
With grace in your heart and flowers in your hair.
Awake my soul

Lend me your hand and we'll conquer them all
But lend me your heart and I'll just let you fall
Lend me your eyes, I can change what you see
But your sould you must keep, totally free

Tuesday, January 25, 2011

our holiday

Sana scrie biiiiiiiiine, bine de tot. În general. Iar acum tocmai a scris despre vacanța noastră.

De ce ne-am dus unde ne-am dus, ce-am făcut pe-acolo, și altele pe care le voi adăuga pe măsură ce le publică. :)

Enjoooooy

Thursday, January 13, 2011

who would've thought

Careful there, a proof of madness can be easily mistaken as a proof of love.

Published with Blogger-droid v1.6.5

amintiri din copilărie 1

Sunt în vacanță la Daneș. E vară și chiar dacă am 5 ani, îmi schimb hainele de multe ori pe zi. Preferata mea e o fustă albastră cu buline colorate.
După o ploaie mare, unul dintre verișorii mei mă ridică în brațe ca să miros un trandafir mare și roșu. Îmi bag nasul în el si ma ud. Ei râd.

TataLia avea un caiet în care buchisea în fiecare zi niște lucruri. Ulterior am aflat că era un fel de jurnal meteorologic, în care el nota caracteristicile fiecărei zile. Mă întreb dacă mai sunt pe undeva caietele lui.

Wednesday, January 12, 2011

just maybe

I'm suffering from the refresh syndrome. Click, click, refresh, noooo, there are no new messages in the last 5 minuteeeeees!

Published with Blogger-droid v1.6.5

good karma

So i need to write a motivation letter for a project I'm applying for. In search for inspiration, I opened stereomood.com and decided to listen to the 'good karma' playlist, because, of course, I'm in need of good karma. And then.. whadd'ya know? The fist song that comes up is Gomez-See the world. Now that's what I call good karma :)

Tuesday, January 11, 2011

chocolate vs love

Am visat ca eram în India și eram urmărită de niște oameni cu intenții nu tocmai bune. M-am ascuns intr-o cameră remote, după o chiuvetă sau așa ceva. Stateam acolo, pe jos, sperând că nu mă va găsi nimeni, când a intrat un copil. Era un copil indian, sărac, care m-a văzut făcându-i semn, 'shhhh' și a plecat. Apoi s-a întors împreună cu alți copii. Vroiau să mă șantajeze, trebuia să le dau ceva în schimbul tăcerii lor, însă nu aveam nimic prin buzunare interesant pentru ei. Mi-au zis că vor ciocolată, și eu mă întrebam de ce n-oi fi luat niște ciocolățele cu rom când am plecat din țară (?!). I-am propus primului copil să îi dau o îmbrățișare. Avea sens, ciocolata este un înlocuitor al dragostei și era evident că ei aveau nevoie de dragoste. Așa că a venit la mine în brațe, l-am strâns tare, l-am pupat pe cap și am stat așa, liniștiți.

Tuesday, December 28, 2010

play

I had been waiting for Christmas for so long and it passed so so fast. I'll be back at work in notime and, at this rate, i'll most probably soon be 90 :).

But i guess that's ok as long as i don't forget to play.

Hope you're all having fun. I'm becoming addicted to my android :).
Published with Blogger-droid v1.6.5

Tuesday, December 21, 2010

magic

"Noaptea solstițiului de iarnă, fiind cea mai lungă noapte a anului, este totodată și noaptea gnomilor. În această noapte, gnomii (spiritele Naturii și păzitorii comorilor din adâncuri) scriu în cartea lor ceea ce a fost cel mai important pentru ei în anul care a trecut, și pun cartea la loc, spre a o deschide din nou abia la următorul solstițiu de iarnă. În această noapte, oamenii își fac "harta comorilor": adică scriu pe o hârtie ceea ce doresc ei să realizeze în anul care urmează, și pun această hartă undeva, la vedere, în casă. Se spune că gnomii caută aceste hărți și rămân acolo unde le găsesc, spre a-i ajuta pe oameni să-și îndeplinească toate visele si idealurile."
Acum știu ce-am de făcut diseară. 
(picture's from here.)

Thursday, December 16, 2010

awe

Se întâmplă des să văd în tramvaiul cu care mă dau în fiecare zi oameni bătrâni, running into each other. De fiecare dată mă uit mirată la ei, le ascult conversațiile, e ca un peak peek într-o lume straină. De obicei au diverse treburi pe la Obor, sau pe la doctor, sau pe la Lizeanu, sunt îmbrăcați în haine ieftine, au multe riduri pe fețe și se bucură cumva de întâlnire. Nu cred că m-am întâlnit vreodată cu cineva cunoscut în tramvai.

Tuesday, December 14, 2010

I'm good

Plănuiesc un weekend de lucru manual, în care să bricolez decorațiuni și ornamente. Activități pre-Crăciun care merg bine cu dovleac și castane la cuptor.

Am fost la München la Kings of Leon și am văzut de curând concertul The Killers din 2009 la Royal Albert Hall. Mult mai buni The Killers, nici nu se compară. Solistul de la KoL e cam autist.. :)

Mi s-a facut de câteva săptămâni liniște în minte. După ce am fost o perioadă busy busy, alergat încontinuu, dormit puțin făcut o mulțime de lucruri, liniștea asta era iminentă. Și aș adăuga binevenită. Săptămâna trecută m-a sunat tata într-o seara și când m-a întrebat ce fac, i-am răspuns că gătesc. :)

Mă bucur că perioada care urmeaza o să fie frumoasă și caldă (la figurat, desigur) și plină de lucruri faine.

I wish you the same. <3

_____
the picture is from Lolita, of course

Saturday, November 20, 2010

just sounded familiar

And you're gonna remember all the horrible things I've done, and you'll try to convince yourself that I've changed. But I'm gonna start doing all those horrible things again, cos' I haven't changed, and then you will realise that I am an insane choice.
House M.D., s07e01

Friday, November 19, 2010

imagine that


M-aș îmbrăca la fel ca fata aia din stânga. Mi-aș strânge părul la spate și m-aș aduna în haine negre de balerină, cu o fustă din piele, prea scurtă, cu un body bărcuță și cu balerinii cei mai simpli. Aș fuma o țigară, m-aș da într-un leagăn și aș fi așa.. supărată și melancolică. :)

Poza e de aici.

imagine life without cheese

In India nu se prea mananca branza. Probabil ca daca as fi stat acolo putin mai mult, as fi primit din cand in cand cate un pachet cu branza camembert si zacusca. As fi trimis in schimb saluri din kashmir si nuci de cocos. Nici macar n-am prins sezonul de mango. Si nici festivalul lor cel mai mare, Onam. Si daca ma gandesc bine, nici macar o nunta.

Imi dau seama de aici de departe ca puteam sa fac unele lucruri altfel. Am invatat mult despre cum trebuie abordata o cultura noua, prin multe 'asa nu'. Data viitoare, chiar daca va fi intr-un alt colt de lume, sunt sigura ca o sa fie mai bine.

E important cred sa renunti in prima faza la tine, la obiceiurile tale, la echilibrul pe care incercai sa ti-l gasesti acasa, si sa observi. Sa te lasi putin liber ca sa te adaptezi la locul si oamenii noi fara frustrari. Una din cele mai mari frustrari pe care le-am avut in India era faptul ca nu prea aveau mijloace de transport in comun prin oras. Ma rog, aveau, dar erau sub orice critica, nu neaparat ca si conditii cat ca program. Era foarte greu sa traiesti fara o masina si asta ma deranja ingrozitor. Ce e interesant e ca ma deranja asa, ca un bazait pe fundal. Nu m-am uitat niciodata direct la aceasta problema, daca as constientizat-o probabil ca as fi putut s-o dau la o parte.

Erau mai multe lucruri din-astea. Cum ar fi ca nu puteam sa alerg, iar mie imi place sa alerg de cel putin cateva ori pe saptamana. Nu puteam sa fac sport, desi inainte sa ajung acolo imi imaginasem ca o sa-mi fac o rutina in care sa includ piscina in fiecare zi. Pe dracu', sa-ti planifici o rutina inca inainte sa ajungi intr-un capat al pamantului e o mare prostie.

Live and learn. Poate ca o aventura ratata dar plina de invataminte de toate felurile poate sa fie o baza pentru o viitoare aventura reusita.

Oricum, pana una alta, am trecut prin cea mai grea scoala de sentimente :) Si am absolvit, chiar daca cu greu :)

Monday, November 15, 2010

relative reality

Decăzusem până într-atât, încât dacă aș fi avut de ales între a mă îndrăgosti de-o femeie sau a citi o carte buna despre dragoste, alegeam cartea. 
Dacă te uiți cu lupa la apa pe care-o bei - mi-a spus un inginer - ai să vezi că apa e plină de viermi, mici-mici de tot, care nu se văd cu ochiul liber. O să vezi viermii și n-o să mai bei. N-o să mai bei și-o să crăpi de sete. Sparge lupa, jupâne, sparge-o, ca viermișorii să dispară pe dată, să poți bea și să te răcorești! 
Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul

Monday, November 01, 2010

one of the lows

I used to be happy.

Pic's from here.

a toi



my latest favorite.

Wednesday, October 27, 2010

hush


You know how when you get hurt you first feel a rush from the adrenaline, you're all excited and alert, and only after some time you start feeling the pain, the actual impact?


Well, it seems like it works like this not only with physical matters but generally in life.

Picture's from here.

Tuesday, October 19, 2010

post communist print advertising



You can still see them until the 20th of October, @ICR.

Friday, October 01, 2010

what about you?



In India. :) 

Thursday, September 30, 2010

and then what?

Că trebuie să spui atunci când ai o problemă am stabilit deja. Însă ce faci atunci când ai o problemă cu cineva care n-are nici o treabă cu tine? Și care e zen. Și nu ajută pe nimeni că tu-ți comunici neliniștea. Pe el deloc, iar pe tine din contră, pentru că în general se transforma într-o rundă din idiot of the fall
Avem următoarele variante:
- înghiți gălușca. (dacă ai noroc, e cu prune; dacă ai și mai mult noroc, are și un miez de nucă în mijloc)
- alergi în jurul blocului până obosești de tot. După care te duci să te culci :)
- te culci direct :)
- bei ceva tare
- aștepți să-ți treacă
- all of the above.

Any ideas/suggestions?

Tuesday, September 28, 2010

fun fact

Azi a ajuns aici pe blog cineva de la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, care a căutat pe google "wellies".

That says a lot and makes sense, for you see, I don't believe in traditional families. My family is made up of some deers. Very dear deers.

Friday, September 24, 2010

attitude

de aici.

Tuesday, September 21, 2010

madeleines

Când ascult cântecul ăsta îmi aduc aminte de toamna trecută. Tocmai ma mutasem într-o mansardă puțin friguroasă ziua dar fierbinte seara, unde aveam un luminator prin care priveam câteodată luna. Făceam mult ceai și așteptam să treacă zilele, să plec în India. Fumam țigări Dunhill și mergeam la Violeta's, peste drum, unde stăteam după-amieze întregi. Mă redescopeream pe mine și viața, cu oameni noi și nespus de dragi. Mi-e greu să cred câte s-au întâmplat în anul ăsta, toamna trecută e ca un vis frumos de demult.

Friday, September 17, 2010

curious

How does someone get from 'wow!' to 'meh..' in two weeks?

Monday, September 13, 2010

golden september

Who would have thought that spending seven hours on a train could make up a perfect, beautiful Saturday afternoon?

After leaving Bucharest with a horrible mood, I found myself on a train right next to an old friend from high school. It's unbelievable how things sometimes just happen, this perfect planning of the Universe leaves me in awe.

They say that when you are searching for something, the right people and the right experiences come to you. And they do, after this weekend I can totally back that up. I got new leads on figuring out what I wanna do next, I just love it when I find out stuff that I didn't even know I didn't know. :)

Good vibes and apple flowers in September

Thursday, September 09, 2010

friends

ken
in the times we live in now, I think it's more important than ever to find out who you are now. to create your own solid core
at your age, and your development, and your...idealism...i was always confused with that relationship
but hey, you seemed happy...so what did I know

laura
but now we've come to the 'you were right'

ken

nah, it's not about that
you're a butterfly, like me.
we have to go travel and do crazy stuff in crazy places to figure our shit out before we give it to someone else

Wednesday, September 08, 2010

my mornings

This song has been my alarm tune for quite some time now and just love to start my mornings on it. I don't see what anyone can see in any other song, buuuut this :)

Monday, September 06, 2010

toamna

Thanks to Mazilique I had a beautiful Bulgarian sushi Sunday.

Thursday, September 02, 2010

choose one

Right now, love feels like:

From youniverse.