Încărcătorul telefonului are urme de miere, s-a împrietenit cu masa din bucătărie. Libertatea mea se traduce câteodata prin faptul că-mi ling degetele de miere în cele mai pretențioase cafenele. Dar bărbaților le place asta, și e tot ce contează, nu?
Acum mulți ani, când mi-am ales parola pe care încă o folosesc la cele mai multe dintre bucățelele mele virtuale, nu știam mai nimic, am luat ceva la îndemână și la întâmplare. Azi aș alege 'turcoaz', 'maci' sau 'alint'.
Eu o să plec din România, iar România îmi pare mai frumoasă ca niciodată. România mea, nu aia a lor. A mea, care e plină de oameni frumoși pe care îi îmbrățișez când îi văd, de lansări speicale și de spectacole de dans care te fac să-ți pui întrebări despre cum trăiești și gândești. E cu supă de linte miercuri seara, cu vin miercuri la prânz și cu un .. miercuri dimineața.
Nu știu dacă să fac un blog nou pentru aventură sau dacă să-l păstrez pe ăsta, care e al meu, care e eu. Lucrușoarele pe care le am nu sunt niciodată în ordine, capacitatea mea de sinteză dă greș în cel e privește, sunt atât de speciale și de diferite încât aș avea nevoie de multe sertărașe, câte unul pentru fiecare categorie micuță pe care o definesc. Așa-i și cu mine, m-aș pune în multe multe sertărașe pentru fiecare nuanță. Sau m-aș lăsa amestecată și colorată cum sunt de fapt. Deci?
