Showing posts with label india. Show all posts
Showing posts with label india. Show all posts

Friday, November 19, 2010

imagine life without cheese

In India nu se prea mananca branza. Probabil ca daca as fi stat acolo putin mai mult, as fi primit din cand in cand cate un pachet cu branza camembert si zacusca. As fi trimis in schimb saluri din kashmir si nuci de cocos. Nici macar n-am prins sezonul de mango. Si nici festivalul lor cel mai mare, Onam. Si daca ma gandesc bine, nici macar o nunta.

Imi dau seama de aici de departe ca puteam sa fac unele lucruri altfel. Am invatat mult despre cum trebuie abordata o cultura noua, prin multe 'asa nu'. Data viitoare, chiar daca va fi intr-un alt colt de lume, sunt sigura ca o sa fie mai bine.

E important cred sa renunti in prima faza la tine, la obiceiurile tale, la echilibrul pe care incercai sa ti-l gasesti acasa, si sa observi. Sa te lasi putin liber ca sa te adaptezi la locul si oamenii noi fara frustrari. Una din cele mai mari frustrari pe care le-am avut in India era faptul ca nu prea aveau mijloace de transport in comun prin oras. Ma rog, aveau, dar erau sub orice critica, nu neaparat ca si conditii cat ca program. Era foarte greu sa traiesti fara o masina si asta ma deranja ingrozitor. Ce e interesant e ca ma deranja asa, ca un bazait pe fundal. Nu m-am uitat niciodata direct la aceasta problema, daca as constientizat-o probabil ca as fi putut s-o dau la o parte.

Erau mai multe lucruri din-astea. Cum ar fi ca nu puteam sa alerg, iar mie imi place sa alerg de cel putin cateva ori pe saptamana. Nu puteam sa fac sport, desi inainte sa ajung acolo imi imaginasem ca o sa-mi fac o rutina in care sa includ piscina in fiecare zi. Pe dracu', sa-ti planifici o rutina inca inainte sa ajungi intr-un capat al pamantului e o mare prostie.

Live and learn. Poate ca o aventura ratata dar plina de invataminte de toate felurile poate sa fie o baza pentru o viitoare aventura reusita.

Oricum, pana una alta, am trecut prin cea mai grea scoala de sentimente :) Si am absolvit, chiar daca cu greu :)

Friday, January 29, 2010

in india e.. slow

















In India, zilele sunt foarte lungi. Mult mai lungi decat in Bucuresti.

In India e cald. Pamantul are o culoare rosiatica. Totul e foarte ieftin. Oamenii mananca cu mana.

In India m-am oprit acum cateva zile, in drum spre birou, sa fac poze unor elefanti. Chiar in campusul in care lucrez. Da, in India am inceput sa fac poze.

In India oamenii nu prea stiu ce sunt aia kamikaze, ce-i ala brit pop sau de ce e misto sa calatoresti prin lume. In India, oamenii cred ca au tot ce le trebuie, si mare si munte.

Aici in India, lumea se uita lung la mine. Nu pot sa port pantaloni scurti. Nu e indicat sa port costume de baie in doua piese. De fapt, nu e indicat sa merg la plaja. Pentru ca se uita si mai lung.

Am vazut in multe magazine crema cu efect de albire a pielii, deci indiencelor le place pielea alba. Insa ele nu prea vorbesc cu mine. Am auzit ca le mai place aurul, sa gateasca si sa aiba grija de casa. Nu prea avem multe lucruri in comun..

Cred ca India de locuit e altfel decat India de vizitat. Pentru ca trebuie sa pastrezi un echilibru, sa dezvolti niste relatii, sa ai grija de tine si de identitatea ta. Cred ca-mi place mai mult India de vizitat decat India de locuit.

Maine ma aventurez pana la plaja Shankhumuggam, unde o sa vad o statuie imensa cu o sirena. Pe drum ma opresc la "World Vegetable Market". Sper sa nu ma ratacesc.

Aici in India ma mai lamuresc putin despre mine. Ca e foarte zgomot si foarte liniste in acelasi timp.


later edit

Am uitat doua lucruri foarte importante:

1. femeile nu se epileaza si

2. nu prea exista apa calda (inteleg, nici nu au nevoie, ca sunt peste 30 de grade ziua tot timpul anului, dar va puteti imagina atatia oameni care nu stiu ce inseamna sa citesti o carte intr-o cada plina cu apa fierbinte?)

N-am ajuns la plaja cu pricina.. mi-a fost frica sa conduc, am facut febra, au venit niste muncitori in casa, nu s-au aliniat stelele, a fost luna plina... bad juju. Next weekend poate, cu dear Calin :)

Thursday, December 31, 2009

8:45 local time, 5:15 home time

E dimineata ultimei zile din an si fumez o tigara pe balcon. De maine ma las de fumat, e a treia oara cand o sa ma las de fumat pe 1 ianuarie. Prima data a tinut 6 luni, a doua 2 ani.

Sunt imbracata cu pantaloni scurti si un tricou, am o priveliste cu cocotieri si cu o piscina in care am inotat aproape in fiecare zi in ultima saptamana. Seara, dupa ce vin de la birou, cand nu mai e lumina afara si totusi 25 de grade. Ascult Kings of Leon, tare, in casti, si am in brate o jucarie LG de 10 inci la care tine bateria 4 ore. N-am net acum, scriu intr-un document word care imi corecteaza cuvantul ‘bateria’ in ‘bacteria’.

In 30 de minute plec la birou, pentru ca am doua deadline-uri pentru azi. Deadline-uri pentru 31 decembrie, cine-a mai pomenit? Acasa e iarna si frig si toata lumea e in hibernare, setata pe petreceri, familie, prieteni, alcool si multa mancare buna. Eu am mancat papaya in ultimele zile, si un fruct verde cu interior alb care nu stiu cum se numeste in nici o limba, butterfruit poate, si alune caju. Word corecteaza ‘alune’ in ‘alone’.

Da, ma simt putin alone acum. Ca e 31 decembrie si n-am nici un fel de plan pentru diseara. But the big picture este ca vine la pachet cu multe lucruri frumoase care se intampla. Simbolul Yin si Yang, e un punct alb in partea neagra si un punct negru in partea alba, you always get everything, that’s how this world is designed. 

Nimic special de zis acum. Vroiam doar sa consemnez momentul. This year is setting today.


Friday, December 11, 2009

nu știi de unde sare iepurele schimbării


Ei bine, întrebarea cheie despre aventura India este cum o să mă schimbe pe mine. Sunt tare curioasă s-o văd pe fata aia, Laura de peste două luni, de peste șase, de peste un an. Deocamdată văd că pe măsură ce eu mă dematerializez aici, tot mai rapid acum în ultimele zile, se materializează ea, care locuiește în sudul Indiei și e venită de departe. Iar primul lucru care e diferit la ea față de mine este că are o poftă nebună să-și calce hainele. Să le poarte întinse și perfecte, motiv pentru care mi-a cauzat această senzație stringentă cum că TREBUIE NEAPĂRAT să iau cu mine fierul de călcat. Îl iau, că altfel cine știe ce-mi face când ajung. :)