Sunday, May 15, 2011

Luna și doi bani jumate, by W. Somerset Maugham

N-am nevoie de dragoste. N-am timp de asa ceva. Dragostea-i o slăbiciune. Sunt bărbat și câteodată îmi trebuie o femeie. După ce mi-am satisfăcut pofta, sunt gata să mă ocup de alte lucruri. Nu-mi pot stăpâni dorințele, dar le urăsc; îmi încătușează spiritul. De-abia aștept să vină timpul când voi fi scăpat de orice pornire trupească și mă voi putea dedica fără stavilă operei mele. Femeile au atribuit dragostei o importanță ridicolă, pentru că nu sunt bune de altceva și vor să ne convingă că amorul este totul în viață. În realitate nu-i decât o parte neînsemnată. Înțeleg pofta sexuală; asta-i ceva normal și sănătos. Dragostea însă este o boală. Pretențiile femeilor de a fi camarade, asociate și tovarășe de preocupări ale bărbatului mă irită. 
Când o femeie te iubește, nu e satisfăcută până nu-ți stăpânește și sufletul; pentru că e o ființă slabă, simte nevoia să domine și nimic altceva nu o mulțumește. Femeia are minte puțină și abstractul o indignează pentru că nu-i în stare să-l priceapă. Pe ea o preocupă lucrurile materiale, iar idealul o face geloasă. Sufletul bărbatului călătorește prin cele mai îndepărtate regiuni ale universului și ea caută să-l întemnițeze în cercul preocupărilor ei meschine.  
Citatele-astea mi-au atras atenția. Viziunea geniului asupra dragostei. Thank god they are rare, geniuses :)

0 comments:

Post a Comment