me

I have a confession to make. Adevărul e că sunt o persoană destul de dificilă. Am stat azi și m-am uitat la mine, poate mai obiectiv ca niciodată. De fapt, nici n-am făcut-o intenționat. Eram într-un moment limită, într-o discuție grea cu "șefa mea directă" de acum, în stare de alertă și criză. Ne contraziceam, eu eram frustrată dintr-o grămadă de motive, foarte reactivă, cu ego-ul umflat, cu sprâncenele ridicate, un nod în gât, inima bătându-mi tare și ochii plini de lacrimi, care spre disperarea mea au fost tot mai multe de au și dat pe-afara. Penibil.

O ascultam pe femeia aia, care avea dreptate totuși în ce spunea, și mi-am dat seama că eu nu sunt o persoană ușoară. Din contră, sunt un om destul de dificil. Da, când sunt bine, am așa un je-ne-sais-quoi de energie și entuziasm și lumină și umor etc. Dar când nu, și asta se întampla mult mai des decât aș vrea, sunt acel om dificil de care ziceam. Sufăr de mania persecuției, mi se pare că toată lumea are ceva cu mine, că eu nu aparțin, mă supăr repede și iau lucrurile foarte personal (adică cum ați ieșit la ceai și mie nu mi-ați spus?!?), mă simt ne-iubită și ne-băgată în seamă, sunt arogantă, superioară, atotștiutoare; într-un cuvânt, mătrăgună. "Mătrăguna" a fost porecla pe care am primit-o în clasa a 9a. La noi la liceu, la Șaguna, bobocii primesc porecle de la cei din clasa a 12a și sunt botezați în cadrul unui ritual care se întâmplă în Poiana Brașov. Ți se toarnă vin în cap și ți se descântă o poezie cum că în numele lui Bachus ești botezat x. Eu am fost botezată "Mătrăguna", și pe bună dreptate. (Niste porecle drăguțe pe care le-au primit alte fete din clasă au fost Sandy Bell, Candy sau Sclifostuța :) ).

Deci da, recunosc. Ce e destul de ciudat e că deși stiam toate lucrurile astea despre mine, nu aveam și the big picture. Cumva nu vedeam padurea de copaci. Adică știam că sunt arogantă, superioară, etc., dar impresia mea despre mine era că sunt o persoană tare drăguță. :D

Nu știu ce urmează acum. Dar mă simt mai ușoară cumva acum că mă văd mai bine.

Aș vrea, pe această cale, să-mi cer scuze de la toți cei care au avut de suferit de pe urma părții mele întunecate. E o reacție care vine din frică și neliniște, pe care sigur le simțiți și voi. I choose love. Dar încă mai am de învățat. 

choose

One of the most beautiful movies I've ever seen. Beautiful light, beautiful people, beautifully filmed, attention to every detail, colors, and a story of love and possibility and options and choices and what if's.

Ironically as always, I've watched it in a time of question marks and wonderings and what if's of my own, now that a life, a path will die just because I chose to go the other way. I wish I knew what will happen.

However, as the man in the movie says, each of those lives is the right one, each of them is full of meaning.

Here are some sound bites I wrote down while watching:

If you mix the mashed potatoes and sauce, you can't separate them later, it's forever. 

As long as you don't choose, everything remains possible.

A single snowflake can bend the leaf of a bamboo. (this one had a wonderful visual attached to it)

At my age, the candles cost more than the cake. I'm not afraid of dying, I'm afraid I haven't been alive enough. It should be written on every school room blackboard: life is a playground, or nothing.

 Mr. Nobody

femei

Reacția unui bărbat când ascultă un alt bărbat: 'Hm, ce lucruri interesante'.
Reacția unei femei: 'Hm, ce interesant e bărbatul acela care spune lucruri interesante'.

link

Am vrut sa copiez aici trei articole de pe soirs, dar nu știu dacă e chiar corect, nu vreau să deranjez, așa că vă las link-urile.

unu, doi și trei

Tell me what you think. Deși.. nu știu dacă mai e neapărat ceva de zis. 

be stupid

by Diesel. They have a whole philosophy. You have to also check out the prints, in case you don't know them already.

În același registru, a fost fondat "The Institute for Brilliant Failures".

 The goal of the Institute of Brilliant Failures is to bring about a shift in the way we view failure - to promote a positive view of failure through the use of stories, film, interactive workshops, and road shows. The institute is our tribute to inventors and those who had the courage to try something different, and our way of laying down a challenge for the rest of us…

where are you

În multe din cărțile pe care le-am mai citit despre spiritualitate se regăsește ideea că pe măsură ce te apropii de o stare de grație, de iluminare, simți tot mai puternic legătura cu TOT, te simți parte dintr-un întreg, de fapt te simți întregul, cuprinzi tot și trăiești o stare de iubire.

La polul opus ar fi sentimentul de izolare, de singurătate, de 'I don't belong', care vine la pachet cu tristețe, frustrare și plâns de milă. 

Do you ever feel like you belong?
____

















found @ Lolita's (fără nici o legătură cu textul)

din puțul gândirii :)

Cred că atunci când vrei să știi ceva, ar trebui să întrebi. Chiar dacă e posibil să nu primești răspuns. But nevertheless, să întrebi.

De asemenea, cred că atunci când nu-ți convine ceva, cel mai bine e să spui. Pentru că s-ar putea să ai de-a face cu oameni care nu citesc gânduri.

Și mai cred că atunci când vrei ceva, ar trebui să ceri. O cerere liberă de rezultat, cum zice Mihai, în care ești ok cu orice răspuns, nu te dai cu fundul de pământ. Dar ți-ai făcut partea. Pentru tine.

Mai cred și alte lucruri, o să vă mai povestesc :)

back on my path

I lost myself for a minute there, for a while maybe.

Now it's the time to choose the things to put in my life. Să fii om mare are și avantaje. Parcă lucrurile alea proiectate, imaginate, nu însemnau nimic de fapt. Viața asta de pe Pământ nu e cea mai ușoară, e ca un val mare care te dă peste cap, sufletele sunt legate de materie și se luptă cu ea, o modelează ca pe o plastilină care se tot usucă și tot crapă. Dar așa, cu provocări mari și încercări mari, cu dureri în suflet, noduri în gât și aripi pe spate, spiritele învață și cresc mult. Sau cel puțin au oportunitatea să.

I'm in this moment of stillness, the quiet after the storm, mixed with a little sadness and with anticipation for what's to come. A little scared and on my way to finding my balance.

Mă inspir de aici și de aici și sper să ajung cât de curând pe plaja unde e locul meu.

reverse pshychology

Acum câțiva ani am făcut un training de traducere simultană.

De fiecare dată când făceam o greșeală, I was beating myself up about it, iar din cauza zgomotului din capul meu pierdeam șirul traducerii, ratam cuvinte și înțelesuri.

Iar Ramona, n-am s-o uit niciodată, mi-a zis să mă concentrez și să fac patru greșeli în fiecare propoziție. Atunci am avut prima traducere perfectă.

La fel, am văzut oameni cărora dacă le aruncai o minge de tenis nu o prindeau decât poate o dată din douăzeci. Dar când li s-a spus să se concentreze nu pe minge, ci pe liniile de pe ea și pe mișcarea lor, o prindeau de fiecare dată.

Concluzia este, cred, că e greu să nu te gândești la elefantul roz când ți se spune "Nu te gândi la un elefant roz". Dar știam asta deja :)

leapșă despre pințipii

Am tot amânat să răspund la leapșa de la Zu, deși când am văzut că sunt printre cei tag-uiți m-am bucurat tare tare tare. Sunt într-o fază în care am mai puțină răbdare decât de obicei și attention span-ul unui iepure de câmp cu ochii roșii, așa se justifică amânarea. Plus că sunt prin definiție un procrastinator. Însă m-am hotărât să răspund! Acum. Și s-o fac repede, cum dezlipești un plasture.

Deci, 10 principii de viață.

1. The truth will save you. Eu sunt berbec; se zice că berbecii sunt copiii zodiacului și că au o inocență aparte. Poate că de-asta aleg să spun întotdeauna ce este. Cred că nu are rost să mă ascund în spatele minciunilor sau construcțiilor mentale complicate pentru nimic în lume. With me, what you see is what you get. Și în general mă aștept la asta și din partea celorlalți.

2. Life has to be fun. Mi s-a năzărit la un moment dat că viața mea nu mai e fun, că atunci când suntem copii suntem fericiți și entuziasmați, iar cândva pe parcurs devenim niște indivizi blazați, sarcastici și plictisiți. Așa că unul dintre reperele care îmi dau răspunsul la întrebarea 'is my life going on the right track' este să mă trezesc dimineața cu entuziasm, nerăbdare și chef de joacă. 

3. Live and let live. 

4. Always see the silver lining. Asta e mai greu câteodată, dar mă antrenez. Să-mi aduc aminte tot timpul că nimic nu-i întâmplător, că totul are un rost și că universul e în armonie. 

5. I'm the only responsible for what happens in my life. Adică.. nu sunt victima împrejurărilor. Evident că și principiul ăsta e mai ușor în teorie decât în practică. Dar.. I'm doing my best and I'm getting better at it. 

6. Be true to yourself. Asta e un fel de extensie a principiului nr. 1, cu aplicabilitate directă pe propria persoană și relația cu sine, mai degrabă decât relația cu alții. Și anume să nu mă mint pe mine, să am curaj să recunosc tot și să fiu conștientă de cât mai mult, să accept, să iert și să iubesc. Pe mine. :) 

7. Live the real life, not the virtual one. În sfârșit un principiu mai putin filosofic și destul de nou. Să încerc să stau cât mai puțin pe net și să trăiesc cât mai mult în prezent, centrat. Se leagă foarte bine de..

8. Be present. Adică fii acolo unde ești, cu mintea și sufletul, în clipa prezentă. 

9. Do beautiful things, live beautiful things, search beautiful things, look at beautiful things. Vreau să am o viața frumoasă, cu oameni frumoși, cu suflete frumoase, cu lucruri și locuri frumoase. Cu zâmbete și good vibes. 

10. Everything out of love. Unconditional. Am citit despre iubirea pe care o au ființele evoluate pentru întreaga lume, pentru planetă. I'd like to get there. :) O floare este la fel de frumoasă și dacă e în mijlocul junglei și nu o vede nimeni.

Gata, phiew :) Mulțumesc Zu pentru oportunitatea de a-mi dezvolta răbdarea și concentrarea :P

Merge mai departe la Older, Titus și Sana, dacă au chef de joacă :)

do you know?

can one have warm-and-fuzzy and hot-and-heavy at the same time?

virtual life

cand ma jucam computer games imi doream sa pot da "undo" la lucruri din real life.

acum ma gandesc ca ar fi misto sa-mi poti pune viata pe hold putin
cam asa:

de aici

perfection?

It's been pointed out to me recently that I compare people and that it's something I shouldn't do. Because people are just different.. and there's that thing from the wear sunscreen speech, where they say that you shouldn't compare yourself to anyone else, "sometimes you're ahead, sometimes you're behind, the race is long, and in the end, it's only with yourself".

That's the theory. In real life, whenever I see someone that I don't like, doing something that bothers me or that's just plain stupid, he pops into my mind. This would be a good time to mention  this tendency of mine to idealise my object of affection.
I keep thinking in black and white, write or wrong, even though I'd rather be able to just take things as they are and as they come. What could I do to change my mindset and be more tolerant?

Later edit (and PS) - The glass house is a wish for the future, it looks so inviting..  (found it in lolita's beautiful blog.)

mix (and match?)

Știam despre semnele de foc și despre scorpion, now I found them all. 

The fire form of Aries is a wildfire, an uncontrolled fire.
The fire form of Leo is a controlled bonfire.
The fire form of Sagittarius is a campfire or a room with multiple candles in it.

The earth form of Taurus is fertile soil that has green growing plants.
The earth form of Virgo is a full grown harvest.
The earth form of Capricorn is hard cold winter grounds or mountains.

The air form of Gemini is strong winds.
The air form of Libra is the calm fall winds.
The air form of Aquarius is a hard winter storm.

The water form of Cancer is a torrent, such as rain, a river, or the flow of the ocean.
The water form of Scorpio is calm, murky waters that holds unknown things.
The water form of Pisces is the ocean.

on wiki


Citesc "Formula fericirii" (Stefan Klein) care nu este, așa cum ar putea indica titlul, o carte de self-help. E despre neuropsihologie.

Fericirea nu este ceva întâmplător, ci urmarea unor gânduri și acțiuni corecte; aici sunt de acord atât neurologii, cât și filosofia antică și budismul, care crede într-un principiu al cauzalității strict. 

O să încerc să fac un review cand o termin, coz it's so interesting.

Tocmai m-am întors de la o nuntă lungă și tradițională, o adevărată provocare în a renunța la judecăți și prejudecăți, a-mi asuma prezentul și a mă bucura de lucruri chiar dacă nu sunt neapărat my cup of tea. Exceptând câteva momente de mean-and-arrogant, task succeded, I'd say.
În continuare tot acest ritual mi s-ar părea exagerat și lipsit de înțeles în ce mă privește. Not worth it.
În schimb, în lumea de la sat, e cumva pitoresc că toate femeile sunt la un moment dat mirese. Bătrâna care a stat lângă mine își aducea aminte, probabil, de o zi de demult în care ea fusese centrul atenției.

Dar noi trăim altfel. Noi suntem în fiecare zi în centrul atenției :)

please

She's afraid of asking for things. Or better said, she can't. She can't ask someone for a cracker just as she can't ask for more from him. From anyone. Instead, she hopes that people can just guess what she wants. That one day he'll be right there waiting for her as she always imagines him. And when she gets dissapointed and invaded by all the hopelessness, she starts making plans and strategies about how she'll never again need anything from anyone. If her thoughts could be heard by someone else, they would probably be considered cute, all filled up with determination and pseudo-strength. Of course, at some point it all goes away and things go back to how they always are, with the occasional sparks of vision and clarity.

trying

vara telefoanele sună mai des, și întâmplările au parcă un iz puțin mai easy decât iarna, când sentimentele sunt accentuate de frig și de întuneric, care fie fac durerea mai neagră și mai rece, fie lumina sufletească mai puternică. am o imagine în minte, cu obraji roz și înghețați, cu un zâmbet larg cu dinți albi și ochi puțin umezi, fericiți și foarte stralucitori.

"Nu ma enervez niciodata si uneori nu e bine". mda..

be!

i don't wanna be that girl

you're responsible for your own happines

you know it's right when it makes you happy

do the things that you're afraid of, that's when the ego dies and your beautiful being is brought to light

lolita

azi a fost soare de dimineata. apoi a nins. si apoi a iesit soarele din nou. ca un fel de metafora despre viata sau despre dragoste. azi R. a zis ca "you love until you don't". cred ca a zis si osho asta, si probabil ca si altii.. e tare simplu.

printr-o incurcatura pe care n-o inteleg s-a pierdut un mail pe care l-am trimis acum o saptamana. asa ca l-am trimis din nou, si am reluat asteptarea. e asa o asteptare continua viata asta..

copiii nu-si pun intrebari existentiale. oare exista copii intelepti care la 6 ani sa se uite cu ochii mari la mami si sa o intrebe de ce sunt ei aici pe pamant? eu o sa-mi invat copilul despre norme sociale, despre instincte, despre cum nimic nu e dat si despre cum lucrurile nu trebuiesc luate de-a gata ci intelese, stiind totusi ca nu le poti intelege cu adevarat. ma rog..

I got that I kind of ow my parents to be happy. sau daca nu.. macar sa fac tot ce-mi sta in putere pentru asta.

si totusi..oare daca nu mananci deloc sare, lacrimile mai sunt sarate?

stiti ca mie cand mi se face dor.. sentimentele se coloreaza in mov si arata asa cum arata niste cerneala amestecata cu apa.

lately

revelatia serii:
pe principiul "cu cat cunosti mai multe, cu atat iti dai seama cat de putine cunosti", revelatia serii este "cu cat cureți mai mult, cu atat iti dai seama cat de murdar este de fapt". sau pe-acolo.. you get the idea.. :)

ce s-a mai intamplat lately, worth mentioning, este dupa cum urmeaza:

azi am aflat de la barbara o poveste foarte draguta. si adevarata. se pare ca la prima vizita in bucuresti, un grup de olandezi si-au intrebat sincer ghidul daca se afla intr-o zona desertica. de ce? pentru ca nu vedeau munti. asa, si? pai si atunci, care este scopul tuturor acestor jeep-uri? :) cute, nu? (Aici puteti citi despre etimologia cuvantului jeep. :) )

aseara eram intr-o conferinta pe skype cu tata si cu frati-miu, si tata vroia sa-mi trimita o poza pe care i-o facuse lui alex inante sa fim in conferinta, cand il vedea pe webcam. dintr-un motiv oarecare nu putea, asa ca a trimis-o in elvetia, de unde mi-a fost trimisa mie. si se tot hlizea si se minuna de the wonder that technology is. si la un moment dat, am putut vedea dincolo de nasul meu care era ridicat foarte foarte sus intr-o atitudine condescendenta de genul "tata descopera roata :) ". and I saw it. all of this actually is kinda cool. and I'm so thankful for the age I live in, for google and for the access to information and for airplanes!

am gasit doua cuvinte noi care imi plac tare tare mult. primul este "a se frichini", si il stiu de la Gramo. si al doilea este "a se hăhăi". si e dragut tare, si il stiu de la barbara. (dupa cum vedeti, barbara e cool si are o influenta mare asupra vietii mele :) )

si last but not least, in seara asta am inceput un proiect, in colaborare cu one of my best friends, care daca iese o sa ne imbunatateasca amandurora considerabil calitatea vietii. da' nu spun despre ce e vorba!

atasez poza cu genius big bro.

si e o chestie tare de vazut aici, despre creier. de la tranda, cu multumiri.

si i'm researching for a new phone. if you have any suggestions, do feel free.. :)

open your eyes

Daca e adevarat ca people are their choices, ca alegerile pe care le faci conduc la cine esti ca persoana, atunci pe undeva eu nu exist. Pe undeva, atitudinea mea fairly pasiva, explicata prin ideea ca in the end, everything falls into place, are o scapare: in the end, lucrurile pot fi in mai multe feluri, toate fallen into place, si sa nu alegi intre ele inseamna sa-l iei pe primul care ti se serveste, pe cel mai usor, cam cum e apa care curge pe unde poate - fara coloana vertebrala.

Pasul unu: alege. Pasul doi: stand by your decisions.

Si doua din prietenele mele cele mai bune mi-au spus acelasi lucru, la interval de cateva zile: cum ca trebuie sa ceri lucrurile pe care le vrei. ..simplu, nu? Si cum ca if you want others to love and respect you, you have to love and respect yourself.

Nu stiu daca are toata lumea sentimentul ca they're not worth it. Dar stiu ca, sub tot narcisismul meu, undeva adanc de tot, unde nu am acces decat foarte rar, cred ca nu merit. Si e bine cand imi aduc aminte, pentru ca vad de ce nu merg niste lucruri si ce-as putea face in privinta lor. Ask. The universe, in prima faza..

Si imi place mult de tot ce zice Andressa aici. subscriu 100%.

blurry

Cateodata, oricat as fi de pozitiva, optimista, spirituala in gandire si in simtire si oricat as privi the big picture cum ca life is made of ups and downs, oricat as tine de prezente in mintea mea ideile conform carora good times always come again, everything is for the best, si, in ultima instanta, if something isn't meant to be, then it shouldn't (and it's bad to clig on), I just hurt. Si atunci intra in scena partea cu 'let yourself be', si 'accept what is'. :)

Am observat in ultima vreme ca sunt a very poor decision maker. Adica as fi in stare sa fac orice pentru a evita sa iau o decizie. In schimb mi-am dezvoltat abilitatea de a make the best out of what happens. Care de altfel ar merge perfect cu decision-making, mai ales cand sunt decizii proaste. Ideea e ca deocamdata prefer sa mi se intample lucruri decat sa risc sa gresesc. Desi teoria spune ca nu exista greseli, doar lucruri care au consecinte. Asta e, creierul meu este setat in paradigma bine-rau, corect-gresit and so on.

Si romgleza mea incepe sa fie deranjanta pana si pentru mine..