blurry

Cateodata, oricat as fi de pozitiva, optimista, spirituala in gandire si in simtire si oricat as privi the big picture cum ca life is made of ups and downs, oricat as tine de prezente in mintea mea ideile conform carora good times always come again, everything is for the best, si, in ultima instanta, if something isn't meant to be, then it shouldn't (and it's bad to clig on), I just hurt. Si atunci intra in scena partea cu 'let yourself be', si 'accept what is'. :)

Am observat in ultima vreme ca sunt a very poor decision maker. Adica as fi in stare sa fac orice pentru a evita sa iau o decizie. In schimb mi-am dezvoltat abilitatea de a make the best out of what happens. Care de altfel ar merge perfect cu decision-making, mai ales cand sunt decizii proaste. Ideea e ca deocamdata prefer sa mi se intample lucruri decat sa risc sa gresesc. Desi teoria spune ca nu exista greseli, doar lucruri care au consecinte. Asta e, creierul meu este setat in paradigma bine-rau, corect-gresit and so on.

Si romgleza mea incepe sa fie deranjanta pana si pentru mine..