awe

Se întâmplă des să văd în tramvaiul cu care mă dau în fiecare zi oameni bătrâni, running into each other. De fiecare dată mă uit mirată la ei, le ascult conversațiile, e ca un peak peek într-o lume straină. De obicei au diverse treburi pe la Obor, sau pe la doctor, sau pe la Lizeanu, sunt îmbrăcați în haine ieftine, au multe riduri pe fețe și se bucură cumva de întâlnire. Nu cred că m-am întâlnit vreodată cu cineva cunoscut în tramvai.

les artistes

VERNISÁJ, vernisaje, s.n. 1. Faptul de a vernisa¹. 2. Deschidere oficială, inaugurare a unei expoziții de artă (în special de pictură). [Var.: vemiságiu s.n.] – Din fr. vernissage.

24 noiembrie, Alex Gâlmeanu, Contact Lenses

25 noiembrie, Cristian Radu, iReadFaces 

 

more scraps

Încărcătorul telefonului are urme de miere, s-a împrietenit cu masa din bucătărie. Libertatea mea se traduce câteodata prin faptul că-mi ling degetele de miere în cele mai pretențioase cafenele. Dar bărbaților le place asta, și e tot ce contează, nu?

Acum mulți ani, când mi-am ales parola pe care încă o folosesc la cele mai multe dintre bucățelele mele virtuale, nu știam mai nimic, am luat ceva la îndemână și la întâmplare. Azi aș alege 'turcoaz', 'maci' sau 'alint'.

Eu o să plec din România, iar România îmi pare mai frumoasă ca niciodată. România mea, nu aia a lor. A mea, care e plină de oameni frumoși pe care îi îmbrățișez când îi văd, de lansări speciale și de spectacole de dans care te fac să-ți pui întrebări despre cum trăiești și gândești. E cu supă de linte miercuri seara, cu vin miercuri la prânz și cu un .. miercuri dimineața.

Nu știu dacă să fac un blog nou pentru aventură sau dacă să-l păstrez pe ăsta, care e al meu, care e eu. Lucrușoarele pe care le am nu sunt niciodată în ordine, capacitatea mea de sinteză dă greș în ce le privește, sunt atât de speciale și de diferite încât aș avea nevoie de multe sertărașe, câte unul pentru fiecare categorie micuță pe care o definesc. Așa-i și cu mine, m-aș pune în multe multe sertărașe pentru fiecare nuanță. Sau m-aș lăsa amestecată și colorată cum sunt de fapt. Deci?

Rue du Pain

Citesc în Time Out despre prima brutărie artizanală din București, care dorește să promoveze "cultura pâinii" așa cum e la Paris. Patiserii franțuzite în fostul mic Paris, și vor să organizeze cursuri pentru copii, cu diplome la final. Tres joli!

Eu țin minte că la fabrica de pâine ne-au dat la fiecare câte o jumătate de pâine calda. Și m-am mirat că o colegă o mâncase pe toată odată.

Ce vreau să scot în evidență:
1. Ce bine, să ne educăm copiii în spiritul creativității și al pâinii proaspete făcute cu mâna!

2. Judec oamenii de când eram mică :)

still

lumea fie nu răspunde la telefon fie e la mare. sau ocupată, oricum..
citesc jurnalul lui Jeni Acterian și mă regăsesc în multe din gândurile ei. mi le notez pe bucăți de hârtie, și poate că la un moment dat o să ajungă și pe blog.

după polished glossy zürich, bucureștiul arată mai prăfuit ca niciodată și oamenii mai prost îmbrăcați ca oricând. am citit în revista easyjet că nu mai știu cine a zis că dacă e să settle down undeva, one should have the wisdom to do it there.

mi-am cumpărat un special travel edititon tommy girl, și când am ajuns acasă am văzut că de fapt e tommy boy. frustrant.

mă surprinde câteodată când mă iau oamenii mai în serios decât mă iau eu însămi.

later edit: vând parfum tommy. două sticluțe de câte 30 ml, 30 de euro. adică exact cu cât le-am cumpărat.

an even later edit: on second thought, I think I'm gonna give it to my dad. că tot a fost ziua lui de nume azi. from me and alex.