B

B e un baiat nepalez care nu prea e legal in Lisabona. Lucreaza la un aprozar chinezesc undeva foarte aproape de vechea mea casa. Schimbam tot timpul cateva vorbe cu el, cand mergeam la cumparaturi. Odata chiar i-am dat adresa mea de mail, dar nu i-am raspuns cand mi-a scris.

Intre timp m-am mutat, dar il vad din cand in cand noaptea, cand trec cu bicicleta prin fata aprozarului cu, in drum spre casa. El descarca marfa, 2 ore pe noapte. Ma mai opresc sa vorbim. Odata mi-a dat un pumn de cirese. In seara asta am aflat ca si el a fost in weekend la barcelona. Poate ca pana la urma nu suntem atat de diferiti.

Published with Blogger-droid v1.7.4

despre oameni care fac lucruri that I just don't get

Azi m-am trezit la 9 jumate pentru că vecinii noștri de sus, care în mod normal sunt chiar ok, au început să bocane. Duminica. De Paște. Duminica. De Paște. True, Paștele lor a trecut.. dar totuși.. a little bit of consideration.. duminica... !!

So it's the perfect time to catch up here, să scriu câteva lucruri pe care îmi propun de mult să le pun pe blog și pe care le tot amân, pentru că ma uit la filme și citesc multe alte bloguri care din cand în cand mă intimidează și mă fac să nu mai vreau să scriu niciodată, pentru că oricum totul s-a spus deja, se spune în fiecare moment, și mult mai bine decât aș putea eu vreodată.

Trecand peste momentul de impas.. si revening la my web log.

Mai vad din cand in cand cupluri în care el duce geanta ei. Și nu mă refer la vreo geantă de școală sau de bibliotecă, posibil grea, sau la vreo valiză sau gentă de călătorie (no no), ci la just their bag, geanta aceea care se dorește a fi un accesoriu pentru ținută, chiar un marker al stilului personal și o oportunitate de a te exprima, și care devine stupidă într-un duo stupid împreună cu iubitul (stupid :) ). What's that about?!

Next, I just haaate genul de oameni care își cumpără bere la pet când merg cu trenul. Am calatorit vineri 3 ore alături de cel mai grobian om posibil, soios, scârbos, mitocan, the whole package, bere la pet+un pet de 2l de pălincă, pantofi negri cu șosete albe, scotea toate sunetele posibile după ce mai tragea o dușcă, își sugea dinții și vorbea la telefon (așa ceva chiar n-am mai văzut) cu telefonul pe speaker, în compartiment și aproape urlând. Not to mention the stupidness, că a stat 10 minute să-i explice amicului că nu-l aude și să nu se mai miște, să stea într-un loc în care are semnal, până să se prindă că de fapt el se afla într-un tren în mișcare. E mai greu pentru unii cu conexiunile neuronale..

Tare tare interesanat a devenit cand au coborât cei doi nice-normal-people de a căror prezență mă bucuram nespus de tare, în locul cărora au venit alți trei (un nene cu soția și cu fiica, de vreo 20 de anișori), care în primă fază păreau în regulă, până în momentul următor, când și-au întins masa. O hărtie maaare pe care erau bucăți de pui (o bucată mai mare.. cred că aveau un pui întreg cu ei), bucăți de pâine și ridichi. (încă mă întreb dacă ei știu că s-au inventat sandwich-urile..) Și de ce? de ce? de ce să-ți iei o conservă de compot cu ananas în tren?!!? și tacâmuri multe cu tine?!? și above all, cum să mănânci ridichea care ti-a căzut pe jos în mijlocul compartimentului!??!?!?!?

And I really snapped cand și-au strâns frumos toate gunoaiele (plasticele, cutia de la iaurtul activia, conserva de compot&all) și s-au îndreptat spre geamul de pe coridor. And yes, am început să le spun foarte hotărât și atacat că nu se poate așa ceva, că să mi le dea mie să le arunc la Brasov, că nu curăță nimeni în pădure și că dacă chiar nu vor să le arunce la un coș, mai bine să le lase în tren, că tot o să le ia cineva la un moment dat. Incredibil... I really really don't get it. Nu pot să înțeleg ce au oamenii ăștia în cap, și cum nu se prind de niște lucruri atât de simple..

Concluzia: no more accelerat, chiar dacă trenul în sine nu e rău, și mai și pleacă fix la ora la care trebuie.

_____________________

..a lot more to say.. no more chef acum.. e bine în pat, mi-am adus și o felie de pască bună bună făcută de mama. e bine la ai mei.. e bine că vine 1 mai și cred că merg la mare (hopefully it won't rain..)..

no touchie!

"Un lucru e sigur: in ultima vreme, parca i s-ar fi schimbat trupul, nu-i mai suplu sau mai disponibil, ci mai degraba curios, trupul i-a devenit mai curios, iar acest interes, aceasta iscodire s-ar putea numi deja dorinta, da, a devenit mai dornica, fapt care o surprinde si pe ea, dar nu-i vorba de vreo stiinta oarecare, toate astea eu le-am declansat, trupul meu, trupul meu e moneda, moneda aruncata in ea, asa ca, scumpo, fara tine eu am doar un coi..."

"Eu stateam pe scaunul de la bar; cand se uita careva dintre ei la mine, puteam sa descifrez in priviri usoare urme de ura. Stiu sa stau pe scaunul de bar la fel de bine cum stau altii intr-un fotoliu; nu multi pot sa spuna acest lucru despre ei."
Péter Esterházy - O femeie

Aseara o femeie homeless care isi face veacul pe la kogalniceanu mi-a cerut sa ii cumpar trei pliculete de ness, si sa-mi dea banii pentru ele. Initial am refuzat-o, spunandu-i sa-si cumpere singura, dupa care mi-am adus aminte de momentele in care n-am chef sa vorbesc cu cei de la rds, sau cu vreun vanzator, sau cu tanti de la dispeceratul de taxi.. cand si eu rog pe cine e langa mine sa perform acest minor task de human contanct. Asa ca m-am razgandit si i-am cumparat 5 pliculete, pe care i le-am inmanat cu mare atentie sa nu o ating, dupa care am fugit de ea, pentru ca tot insista sa-mi dea banii.

Nu-i vroiam pentru ca mi-era scarba de ea. Nu stiu daca e bine sau rau sa daca sunt eu prea pretioasa, insa n-as suporta sa ating ceva ce a atins ea, care ar putea sa aiba purici sau paduchi sau cine stie ce boli si infectii.. eu sunt genul ala care-si tine respiratia cand trece pe langa cineva care fumeaza sau care arata urat, si ma deranjeaza tare de tot cand cineva miroase urat in autobuz. Iar azi, intr-un autobuz, un nene care statea in spatele meu tusea ingrozitor, nu doar tare ci foarte scarbos, cumva din gat.. si singurul lucru la care ma puteam gandi era cum microbii lui mi se prind in par. (asta s-ar putea sa fie si pentru ca m-am uitat la niste episoade din house in ultima vreme... :) ).

other than this.. abia astept sa ninga si sa schiez.

ruginiu

sambata dimineata. racoare de toamna si vant aproape rece, misto dupa vara prea calda, 7 oameni in troleul cu numarul 91 se indreapta cuminti fiecare in directia lui. e curat dimineata, s-au strans deja toate urmele dezmatului si orasul se purifica, cei buni se trezesc si incep sa misune pe strazile inca nu inghetate. va veni..
ma uit cu o retinere spre cartea de pihologie sociala si-mi imaginez zile de vacanta la ski si zile de alintat in pat si zile de plaja la mare sau de plimbare in budapesta, dar acum suntem intre, e doar toamna si toamna oamenii se trezesc putin la realitate, si si eu.
mai e ceva pana la craciun, dar cadourile apar de acum si pot sa-mi fac ceai artistic. asta n-are sens pentru voi, dar are sens pentru mine.. se mai intampla..
in minte-mi vajaie curenti luminosi pe care unii le numesc ganduri, si sunt culori care se amesteca, asa ca in videoclipul nou de la madonna, 'do you believe in love at first sight'?
nu-mi mai place calculatorul asta, dar asta va trece peste cateva ore cand va ateriza un avion cu surprize.
uite aline, scriu pe blog si acum ai ce sa citesti cand iti fumezi tigara de dimineata, sau poate aia de seara..
sunt aceeasi persoana si totusi alta in fiecare zi, cateodata mi se pare ca mi se suprapun diferite momente temporale, si am o scurta stare de confuzie, de genul ce fac aici? de ce nu e nu-stiu-cine langa mine? de ce e el? si apoi imi amintesc tot ce s-a intamplat, si sunt tot eu, doar ca parca alta, si totusi parca s-a facut o bucla si m-am intors putin inapoi, imi vine sa fac show-uri din nou si sa ma supar si sa plec pentru ca apoi sa ma intorc spasita la ceea ce conteaza de fapt. imi vine sa fiu din nou absurda pentru ca nu mai conteaza sa nu par copil, acum cateodata sunt, cateodata nu, si ma bucur de expresie de sine oricum ar fi ea.
imi permit din nou sa scriu fraze lungi si interpretabile, cu intelesuri multiple sau fara inteles, imi permit sa adorm in brate si sa ma joc si sa mananc budinca la micul dejun, si sa beau cafea prea dulce cu mult lapte praf, si sa ma dau cu troleul cu gandurile aiurea..
azi e regasirea, cateva luni mai tarziu.
weekend-ul urmator am pauza.
si cateva examene urla 'knock-knock!'
heya. welcome.

Ei

Parul meu s-a facut blond la varfuri, si pielea neagra, de sunt intrebata daca am fost la solar. 'Nu, la mare'.

------------------

Ea canta la chitara aia, studiaza si atinge corzile usor, usor, cu atentia-i aplecata delicat asupra sunetelor, intensitatii si nuantelor pe care le invarte prin mase de aer cald si rece, umplut cu confetti de toate culorile..

El are ochii albastri si zambetul usor smecheresc, multe talente si nici unul de fapt, sperante mari pentru el insusi si poate si pentru lume, dorinte uitate printre cearsafuri de femei, ganduri care incearca sa scape si imbratisari care il tin in loc..

Ea e prea frumoasa pentru lumea asta, transpusa in bi-dimensionalitatea in care traim, este cu fite, vazuta in spatiul ei tridimensional, este o zana buna, cu parul blond si cu hohote de ras ca niste cascade cristaline, cu privirea usor melancolica si pusa pe sotii in acelasi timp, cu muzica romantica in par si cu arome de fructe exotice pe buze, one at a time, niciodata amestecat.

El e de la mare.. e din nisip, de parca acolo ar fi locul lui. Se pierde cateodata cu privirea in zare, peste cartea pe care o aduce in caz de forta majora, se pierde undeva dupa linia orizontului, acolo unde doar imaginatia isi mai face loc. El are atingeri electrizante si zambete cu totul, el are ochii ca ai mei si mainile ca niste piese de puzzle pe care le-am cautat.

Ea e transanta in parerile pe care le are. E categorica si nu-ti lasa loc de'ntors, you're either with her, or against. Sau sa-i spunem mai bine without. Eu sunt cu ea.. Pentru ca ea e fun atunci cand esti in spatiul ei. E complice si protectiva, e dulce sub carapacea putin dura, e femeie si emana asta prin tot, ea isi construieste viata si nu mai priveste inapoi. Ea e copil cu teorii maturizate si puse in aplicare prea corect.

Gata, m-am plictisit. Try and guess.

but why?!?!?

e un fenomen foarte interesant, cum majoritatea femeilor, dupa ce nasc, se tund scurt si se vopsesc roscate. and i'm missing the reason, i really am. adica pe langa faptul ca se ingrasa prea tare, de ce? de ce se tund? de ce nu le mai pasa de ele?

dupa care vine a doua parte a fenomenului. femeia care tocmai a nascut primul ei copil, este incredibil de infatuated de kid.. si isi neglijeaza total sotul.. pot sa inteleg, but still... it's just so sad.

si da. cam atat cu gandirea sociologica zilele-astea. in rest, a fi plictisit e la moda, se iese la plimbare ca sa se digere mai bine fripturile, si toata lumea e prin tara pe la parinti, mie personal mi-e dor de bucuresti.
vedetele locale isi fac mendrele si oamenii traiesc in realitatile lor marunte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. si de fapt, nimic nu se intampla. si nu zic asta ca pe ceva rau.. e pur si simplu... e ce-i face pe ei fericiti. it's what makes their days. the nothings. the tv sets. the food and the drinks. the gossip.

nu se poate sa nu te izbeasca asemanarile caragialesti ale atitudinilor locale.
sau ale celor din capitala.
funny to notice, anyway.

cica mai nou am fite, ca ma atac daca ia o ora pregatirea unei salate. macar a fost buna.. macar atat.. s-a stricat la strada, da' brasovu' e tot frumos.

imi place melodia din reclama la credite bcr. stii cumva cine o canta? sau cum se numeste?

am tot deschis zilele-astea bloguri pe care le citesc de obicei. nobody's writing. nobody's there. e vacanta. obsolete concept, si vacanta asta. nu stiu daca-mi mai place, prefer weekend-uri de fuga la mare, asta vreau sa fac.

ma duc sa-mi fac bagaju'..
te pup.