with love

If we zoom out we'll see a lot of people going to airports and flying home. We get into these iron boxes with wings that take us unnaturally fast to a land of dear. Sometimes also deer, but dear. Drag. Carinho. Most of my friends here are flying out to their home lands and most of the conversations lately have been: So when do you leave? / Come back? / Are you here for New Year's? etc.

I'm going to Switzerland, tomorrow. And I'm excited as hell because it was my idea and it's a damn good one and it's coming true. My parents have never visited my brother who's lived in Zurich for 5 years now. They always find some kind of excuse not to go. Until now, when they couldn't deny THE PLAN: getting the family together on neutral grounds :) So there you have it. We all get a white Christmas with the family + it's in a German country, which I think is the most beautiful setting there can be this time of year.
6 days of playing catan, eating good food, Christmas lights, a perfect Weihnachtsmarkt, singing carols, skiing and gluhwein. I don't know what more I could wish for.

Wish you all a very merry Christmas!

.pt

So.. guess what?

I'm moving to Lisbon for 9 months, starting the 1st of June.

I'll be doing this.

I would like to thank my host, my coordinators and my sending team.

(Oh, and of course, the universe. Cheers, this one came soon and just how I wanted it :) )

Do come visit ;) 

no title

I cut my hair. And went shopping.
În noaptea asta plec la mare pentru câteva zile. Call me if you're around.. It's gonna be friendly days, chilled and full of books. Full of words. It's me and my fantasy worlds now..

Și niște poze din Elveția..

 

 google penguin

 

 mai că-mi venea s-o mănânc :P

 

pinienkerne for the friendly pidgeons

 

alex

werchter

i wish i were in werchter. according to wiki, the 2003, 2005, 2006 and 2007 editions received the arthur award for best festival in the world at international live music conference (ILMC). but i wanted to be there even before i found this out, just now. even though today i wouldn't have known weather to choose kings of leon or kate nash. i mean sure, kings of leon, but then again, kate nash..! rockwerchter.be, just go see the line up. man, i wish i were in werchter.. next year, maybe, 'd be kinda cool.. and anyway, tonight i'll see manic street preachers and kaiser chiefs here in bucharest. they're pretty cool. but kaiser chef's 'll be performing in werchter tomorrow. along with the kooks and panic at the disco and beck.. it's kind of raining in werchter, at least here it's sunny and windy... 

(it's pretty clever that when i copy/pasted some text from wiki, the links copy/pasted themselves, must be one of blogger's new tricks :) )

i like to travel

in cautarea pentru fericire si implinire ma multumesc de prea multe ori cu vise si inchipuiri de undeva din niste tribune in loc sa fiu pe teren si sa fie da sau nu; ramane un 'poate' suspendat in sclipiri cateodata roz cateodata fumegand verzi pe deasupra sufletului pe care mi-l cunosc mai mult sau mai putin in functie de oglinzile cu care il confrunt.

ca gasesc motive pentru care nu fac una sau alta nu ma ajuta la nimic, imi da doar zile din-astea cum a fost cea de azi, in care citesc texte aleatorii pe internet, in care ma pierd pe drumuri desenate cu puncte puncte printre site-uri prea colorate, cu jocuri stupide in care ma antrenez sa apas la timp pe butoane, cu cuvinte fara nici o semnificatie, doar scrise, nu rostite, intr-o lume in care doar ma amagesc ca exist si care de fapt este iluzia-scuza pentru care nu sunt in lumea in care exist de fapt.

ma amgesc cu un potential enorm pe care il am si pentru care am motive sa nu-l folosesc. nu e timp... nu e chef.. nu e acum momentul.. de fapt mi-e frica de mor sa nu esuez, sa nu mi-o iau, sa nu fie naspa, mi-e lene de multe ori sa-mi misc fundul sau sa intind mana pana la telefon, gasind usor pretexte de genul o sa am factura prea mare, o sa fac mai tarziu; dar momentul e acum si de cele mai multe ori ma prind de asta abia dupa ce a trecut, prilej de victimizare si resemnare.

cateodata mai aud sau mai citesc cate-o poveste a unui om care-a iesit din cutie, si am o vedere de ansamblu, un zoom out din paradigma cu-ce-ma-imbrac-azi/oare-o-sa-ploua-maine/ce-facem-in-weekend/de-ce-o-fi-zis-X-asta-sau-Y ailalta/am-uitat-sa-platesc-intretinerea bla bla bla bla bla...

azi am citit despre calatoria HaNei si am patit exact asta, mi-am smuls privirea de pe punctele din interiorul coliviei si am privit putin in afara. Si este atat de mult acolo... realitatea in care traiesc si principiile dupa care imi ghidez viata si ii judec pe altii sunt atat de limitate, si au o valoare atat de nula (!) cand le pun langa realitati din orientul mijlociu(de exemplu), la nivel microscopic, nu politico-macroscopic, la nivel de individ care se confrunta cu probleme care pentru mine par jucarii, caci in contextul meu nu se potrivesc de nici o culoare si nu au nici un sens. E ca si cum m-as translata intr-o lume in care oamenii se joaca dupa alte reguli. De fapt te nasti intr-un joc dintr-o infinitate, si ce se intampla e ca de cele mai multe ori ai (am) senzatia ca este si singurul. La urma urmei, esti centrul universului tau, nu? Si daca universul meu este acolo in jurul meu, si eu nu-l vad de coconul in care m-am infasurat?

Vreau sa plec in India la vara si la Rio de Janeiro pana in martie. Si promit ca nu ma mai opresc in nu-se-poate si am-nevoie-de-prea-multi-bani si ca joc asta pana in ultimul moment! For God's sake, this is life and most of the times I can't even see it!
(sa-mi mai aduceti aminte daca o iau pe pajisti..)

sziget (cica)

PLACEBO. RADIOHEAD. PRODIGY. FRANZ FERDINAND. THE RASMUS. YONDERBOY. GENTELMAN AND THE FAR EAST BAND. GURU'S JAZZMATAZZ.

Asa. As vrea sa scriu ceva foarte foarte fain, simt o oarecare presiune cum ca postul asta trebuie sa fie incredibil, sa exprime tot, toata lumea de acolo, tot fun-ul.

Ei bine, poate la un moment dat.. mai incolo... n-am avut pix la sziget, nu m-am stresat sa fac rost si nu am scris nimic, si acum ar fi fals putin sa ma transpun.

A fost fain, fain de tot. Mergem si la anu'.

And now i'm back. And it feels good. :)

funky weekend, back on monday

inceput glorios cu un party in regie, surprinzator de misto, cu muzica de toate felurile si alcool pentru ceilalti si suc de ananas pentru mine, cu putin vin si cu niste salatini (ce cuvant ciudat, nici nu stiu daca l-am nimerit. cum se numesc?). e colorata regia, si daca de obicei in blocuri unii se distreaza si unii dorm, in camere diferite si cu un perete de forma despartitor, aici se intampla toate in acelasi loc. unu' are examen si doarme in patul de sus de langa usa, in timp ce altii dau din cap pe muzica rock si gagica sarbatoritului viseaza in patul de sus de langa geam.

acum ascult muzica de pe coloana sonora de la amelie si visez, cu coldrex si miere si olinth. imi pastrez totusi legatura cu lumea ca pretext pentru ca nu invat. da' ma apuc. pe bune ma apuc. mi-e asa de lene..

am fost la strand si am dormit la soare si l-am visat pe alex, cred ca mi-e dor de el. vara asta vreau sa merg in iordania, si la sighet, vreau sa fac un curs de comunicare si sa-mi gasesc un job si sa merg mult in vama cu cortul. sa vedem...

sigur ross - vanilla sky

back to reality

din austria..
a fost frumos in austria..
but it feels good to be back

and now i'm back.. for good.. no more excuses, no more delays, i'm back and i'm facing my fears and playing my games and living my life to the full.. :) and smiling, daca nu de altceva, atunci pe principiul 'de ce nu?'.. ;)

and another visual

din a'dam

desupra norilor..

aproape apusul peste europa de vest..

cam asa ar trebui sa fie raiul..

funky amsterdam

coffee shops
pubs
people.. loads.. men, mainly
beautiful women behind windows, smiling at me and calling me inside
blacks at corners.. 'cocaine? extasy? just name it, if i ain't got it i can call my friend and get it in no time'
red lights
cliches.. windmills and diamonds at factory prices
canals and lights and bicycles.. loads of these too..
blondes with blue eyes, aici sunt excentrica
beautiful shops and beautiful houses.. si apartamente la parter fara obloane.. doar termopane, si pe alocuri fara nici un fel de perdea... te uiti direct in vietile oamenilor, in paturile lor nefacute, in tablourile naive de pe pereti, in operele lor de design cu lampi si esarfe agatate pe pereti.. te uiti direct in paharele lor nespalate de vin, si iti imaginezi intreaga poveste.. asa cum te uiti direct la femeile ce-ti bat in geam.. asa cum le vezi ascunzisurile, parti acoperite in general de priviri critice sau mai putin...celulita pe fund si revarsari peste lenjeria prea sexy; da, exista 'prea sexy', si se numeste vulgar.
e de poveste amsterdam. cu sclipici pe trotuare, si piatra cubica in loc de asfalt, cu multe culori si zane blonde ce-si pedaleaza calea cu o mana pe ghidon si cealalta pe telefonul mobil. se vorbeste mult la mobil, pentru ca intr-un oras atat de plin e greu sa comunici cu adevarat. apropierea prea mare cauzeaza interiorizare, ironia marilor aglomerari urbane, oameni care ajung sa fie prea singuri. si e mai usor asa.. pe internet sau prin sms.. si daca nu,recurgem la gesturi extreme de senzualitate sau nonconformism, pentru ca subtilitatea nu se mai poarta nicaieri in lume, dar aici gasesti resemnare si acceptare fata de manifestarile natural-actuale umane.
the coolest city of europe e superficial, plin de oameni reci dar proper si reasonable si extremely nice, si de turisti vrajiti de mirajele sale.
scopul economic, visceral erei in care traim explica si fenomenul asta. si atunci te incrunti putin la ideea ca totul e incredibil de sec, ca povestea e doar o poveste, construita aproape perfect pentru mintea intunecata de hash a strainului ce se bucura de libertate fata de legile lui, fiind de fapt in sistem pe legile lor. e asa, un fel de 'fuga pe sub dulap' (end of quote), un fel de pacaleala de ambele parti.
la prima vedere, ambalajul este minunat, plin de culoare (..eu ma gandeam la propriu, dar merge si in sens figurat..) si viata.. genul de loc la care ca roman frustrat (de toate momentele in care ti se lipeste guma de mestecat de talpile shuzilor) ai visat intotdeauna.. este civilizatie in toate sensurile ei, respect fata de semeni si toleranta fata de diversitate. dar nu ma pot abtine sa nu observ departarea de natural.. de izbucniri nervoase sau entuziasmate, de spontaneitate si impulsivitate.. nu ma pot abtine sa nu observ faptul ca aici se reprima conditia umana ca structura imperfecta.
am inteles la un moment dat ca perfectiunea e sub nasul nostru, lungimea lui constand in judecatile noastre despre cum ar trebui sa fie lucrurile. am avut o clipa de soc atunci cand am vazut ca fiinte pe care le credeam fara salvare sunt minunate tocmai prin imperfectiunile lor, ce le permit sa fie mai mult in alte directii.. asa cum oamenii urati devin destepti pentru a supravietui, asa cum orbilor li se dezvolta auzul si pipaitul, asa cum celor carora le este frica sa simta li se dezvolta simtul rationalitatii.. si atunci ceea ce se intampla aici este perfectiune care genereaza imposibilitatea de a excela. 'oamenii exceptionali se nasc in situatii exceptionale'.
nu judec nimic.. e doar o parere.. care, intr-adevar, ar putea fi gresita.

dar nu este. :-P