nu știi de unde sare iepurele schimbării

Ei bine, întrebarea cheie despre aventura India este cum o să mă schimbe pe mine. Sunt tare curioasă s-o văd pe fata aia, Laura de peste două luni, de peste șase, de peste un an. Deocamdată văd că pe măsură ce eu mă dematerializez aici, tot mai rapid acum în ultimele zile, se materializează ea, care locuiește în sudul Indiei și e venită de departe. Iar primul lucru care e diferit la ea față de mine este că are o poftă nebună să-și calce hainele. Să le poarte întinse și perfecte, motiv pentru care mi-a cauzat această senzație stringentă cum că TREBUIE NEAPĂRAT să iau cu mine fierul de călcat. Îl iau, că altfel cine știe ce-mi face când ajung. :) 

-ish

It's not right away that you feel the pain. After the initial break, when you feel like a warm kitten dropped into ice cold water, you get into this state where you don't really feel anything anymore. Only after some time, when you get closer to balancing the past and the future again, you get this sort of nostalgia that's always there, in the room with you. Like a faded presence that won't leave your side, like a question that's been there for a long time, and even though it's answered, just doesn't want to go away.

on our way to a better life

Tocmai am citit la Dragoș Bucurenci că CFR vrea să afle dacă ar interesa pe cineva instalarea unor suporturi pentru biciclete în vagoane. Și evident că am votat. Aici. :)