imagine life without cheese

In India nu se prea mananca branza. Probabil ca daca as fi stat acolo putin mai mult, as fi primit din cand in cand cate un pachet cu branza camembert si zacusca. As fi trimis in schimb saluri din kashmir si nuci de cocos. Nici macar n-am prins sezonul de mango. Si nici festivalul lor cel mai mare, Onam. Si daca ma gandesc bine, nici macar o nunta.

Imi dau seama de aici de departe ca puteam sa fac unele lucruri altfel. Am invatat mult despre cum trebuie abordata o cultura noua, prin multe 'asa nu'. Data viitoare, chiar daca va fi intr-un alt colt de lume, sunt sigura ca o sa fie mai bine.

E important cred sa renunti in prima faza la tine, la obiceiurile tale, la echilibrul pe care incercai sa ti-l gasesti acasa, si sa observi. Sa te lasi putin liber ca sa te adaptezi la locul si oamenii noi fara frustrari. Una din cele mai mari frustrari pe care le-am avut in India era faptul ca nu prea aveau mijloace de transport in comun prin oras. Ma rog, aveau, dar erau sub orice critica, nu neaparat ca si conditii cat ca program. Era foarte greu sa traiesti fara o masina si asta ma deranja ingrozitor. Ce e interesant e ca ma deranja asa, ca un bazait pe fundal. Nu m-am uitat niciodata direct la aceasta problema, daca as constientizat-o probabil ca as fi putut s-o dau la o parte.

Erau mai multe lucruri din-astea. Cum ar fi ca nu puteam sa alerg, iar mie imi place sa alerg de cel putin cateva ori pe saptamana. Nu puteam sa fac sport, desi inainte sa ajung acolo imi imaginasem ca o sa-mi fac o rutina in care sa includ piscina in fiecare zi. Pe dracu', sa-ti planifici o rutina inca inainte sa ajungi intr-un capat al pamantului e o mare prostie.

Live and learn. Poate ca o aventura ratata dar plina de invataminte de toate felurile poate sa fie o baza pentru o viitoare aventura reusita.

Oricum, pana una alta, am trecut prin cea mai grea scoala de sentimente :) Si am absolvit, chiar daca cu greu :)