este un lucru pe care nu-l inteleg. cu totii cautam fericire in dragoste, da? si incercam din nou si din nou, cu o noua relatie, asteptand si sperand sa apara persoana potrivita, sau momentul potrivit, cu cuvintele potrivite si inaltimea potrivita. si totusi.. ma uit in jurul meu si imi dau seama ca eu cunosc un singur cuplu care mi se pare sa fie fericit. sunt doi oameni grozavi, casatoriti, care au un copilas de cateva luni si sunt singura mea dovada ca se poate.
everybody's gotta learn sometime...
bine, si-atunci? de unde naivitatea asta generala si dorinta pentru fericire in dragoste si in cuplu? de unde apare de fiecare data speranta ca maybe this is it? unde e cheia?
imi zicea o prietena la un moment dat ca ea considera ca omul nu este un animal monogam. cum sunt pinguinii de exemplu. si-atunci de ce dorinta de a-ti gasi pe cineva cu care sa iti petreci viata? doar din dorinta de control asupra vietii tale, de previzibilitate, de frica de necunoscut? sau pentru ca asa ni se spune ca trebuie sa fie? sau pentru ca suntem posesivi? evident e o combinatie a acestor motive plus n altele... dar... oare ar trebui sa consideram o reorganizare a societatii? cum erau filmele alea SF, cu societati extraterestre in care copiii erau crescuti la comun, erau copiii tuturor...
nu stiu.. eu cred in dragoste. si am o idee despre cum ar putea functiona si long term. utopica totusi, cred. will see.. dati-va si voi cu parerea, sunt curioasa. :)
Tuesday, July 31, 2007
love?
Posted by Laura at 3:43 PM
Labels: amour, philosophie
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Diseño por headsetoptions | A Blogger por Blog and Web
3 comments:
jucam sambata seara la mare un joc in care fiecare punea pe rand o intrebare iar ceilalti raspundeau. o tipa a pus o intrebare, nu asa de incomoda cum erau restul intrebarilor: care este definitia voastra pentru fericire? si a venit si definitia mea pe loc: fericirea este atunci cand nu ai nevoie de nimic ca sa fii fericit;
nu inseamna ca eu traiesc asta, ci ca asta e definitia mea din seara aia si imi place; acum ma gandesc inca o data pe bune dupa seara aia sa imi si probez definita...
se vede treaba ca oamenii au nevoie sa bifeze cate o casuta ca sa fie fericiti, inclusiv o relatie implinitoare. asta vine printre altele din ce au invatat. eu cred ca e mai mult decat atat: oamenii vor sa fie cu cineva, ca asa sunt ei facuti. adica sa fie fericiti sau nefericiti si sa traiasca toate cele impreuna cu cineva. e mai trist ca unii se ratacesc pe drum, se resemneaza si nu mai cred ca fericirea e in cuplu si nici nu o mai cauta acolo. nici macar in alt cuplu nu o mai cauta.
eu mai stiu cupluri care mi se par fericite, in afara de acela de care spui tu. conteaza ce spun ei si problema e ca nu prea spun ce e cu ei ca nici eu nu ii intreb p e toti... cred ca de teama sa nu aflu ca ceva nu merge.
imi spunea un prieten (M), castorit de aproape 3 ani, ca e cea mai buna chestie pe care a facut-o in viata lui, asta cu casatoria. eu cred ca si daca erau inca necasatoriti erau happy.
si eu cred in dragoste, chiar daca majoritatea oamenilor din jurul meu nu spun neintrebati ce spune M.
cred foarte tare ca se poate chestia AIA...
bineinteles ca omul nu e monogam la origine, "saracul". este setat sa fie monogam si de asta pare ca nu e in regula cand se manifesta altfel. eu cred ca e probabil ca in viitor, peste vreo 50-100 de ani, sa se accepte alte reguli in societate in legatura cu asta.
gata, ca mai am treaba.
uau, comment-ul asta e mai lung decat postul initial. mi se pare ciudat insa ca n-ai lasat nici un nume, nimic. mi-e greu sa-mi dau seama daca esti barbat sau femeie...
in fine, "...", sunt de acord cu tine cu faptul ca fericirea vine din interior (cred ca asta ai spus si tu, doar ca folosind alte cuvinte), si ca nu are nimic de-a face cu circumstante, cu lucruri sau relatii sau cum iti sta parul. este o teorie conform careia lucrurile astea exterioare vin in functie de starea interioara. adica first BE happy, nu cum se face acuma, ca intai astept sa am si din-aia si din-aia si din-ailalta, dupa care o sa fiu fericit. pentru ca in tot timpul asta, de fapt te antrenezi in nefericire.
deci da, frumoasa definitie. cat de spre relatii... in viziunea mea.. partile unui cuplu nu sunt doua jumatati. fiecare este un intreg, ca un cerc, complet, si alaturate formeaza semnul ala care in matematica se numeste infinit si care pare potrivit si pentru dragoste..
e misto metafora cu infinitul... adica eu am prins-o pentru cateva momente.
aveam chef de joaca azi dimineata si nu m-am semnat, crezand ca te prinzi cine e din cateva indicii, dar au fost prea slabe. have fun in weekend!
Post a Comment