funky amsterdam

coffee shops
pubs
people.. loads.. men, mainly
beautiful women behind windows, smiling at me and calling me inside
blacks at corners.. 'cocaine? extasy? just name it, if i ain't got it i can call my friend and get it in no time'
red lights
cliches.. windmills and diamonds at factory prices
canals and lights and bicycles.. loads of these too..
blondes with blue eyes, aici sunt excentrica
beautiful shops and beautiful houses.. si apartamente la parter fara obloane.. doar termopane, si pe alocuri fara nici un fel de perdea... te uiti direct in vietile oamenilor, in paturile lor nefacute, in tablourile naive de pe pereti, in operele lor de design cu lampi si esarfe agatate pe pereti.. te uiti direct in paharele lor nespalate de vin, si iti imaginezi intreaga poveste.. asa cum te uiti direct la femeile ce-ti bat in geam.. asa cum le vezi ascunzisurile, parti acoperite in general de priviri critice sau mai putin...celulita pe fund si revarsari peste lenjeria prea sexy; da, exista 'prea sexy', si se numeste vulgar.
e de poveste amsterdam. cu sclipici pe trotuare, si piatra cubica in loc de asfalt, cu multe culori si zane blonde ce-si pedaleaza calea cu o mana pe ghidon si cealalta pe telefonul mobil. se vorbeste mult la mobil, pentru ca intr-un oras atat de plin e greu sa comunici cu adevarat. apropierea prea mare cauzeaza interiorizare, ironia marilor aglomerari urbane, oameni care ajung sa fie prea singuri. si e mai usor asa.. pe internet sau prin sms.. si daca nu,recurgem la gesturi extreme de senzualitate sau nonconformism, pentru ca subtilitatea nu se mai poarta nicaieri in lume, dar aici gasesti resemnare si acceptare fata de manifestarile natural-actuale umane.
the coolest city of europe e superficial, plin de oameni reci dar proper si reasonable si extremely nice, si de turisti vrajiti de mirajele sale.
scopul economic, visceral erei in care traim explica si fenomenul asta. si atunci te incrunti putin la ideea ca totul e incredibil de sec, ca povestea e doar o poveste, construita aproape perfect pentru mintea intunecata de hash a strainului ce se bucura de libertate fata de legile lui, fiind de fapt in sistem pe legile lor. e asa, un fel de 'fuga pe sub dulap' (end of quote), un fel de pacaleala de ambele parti.
la prima vedere, ambalajul este minunat, plin de culoare (..eu ma gandeam la propriu, dar merge si in sens figurat..) si viata.. genul de loc la care ca roman frustrat (de toate momentele in care ti se lipeste guma de mestecat de talpile shuzilor) ai visat intotdeauna.. este civilizatie in toate sensurile ei, respect fata de semeni si toleranta fata de diversitate. dar nu ma pot abtine sa nu observ departarea de natural.. de izbucniri nervoase sau entuziasmate, de spontaneitate si impulsivitate.. nu ma pot abtine sa nu observ faptul ca aici se reprima conditia umana ca structura imperfecta.
am inteles la un moment dat ca perfectiunea e sub nasul nostru, lungimea lui constand in judecatile noastre despre cum ar trebui sa fie lucrurile. am avut o clipa de soc atunci cand am vazut ca fiinte pe care le credeam fara salvare sunt minunate tocmai prin imperfectiunile lor, ce le permit sa fie mai mult in alte directii.. asa cum oamenii urati devin destepti pentru a supravietui, asa cum orbilor li se dezvolta auzul si pipaitul, asa cum celor carora le este frica sa simta li se dezvolta simtul rationalitatii.. si atunci ceea ce se intampla aici este perfectiune care genereaza imposibilitatea de a excela. 'oamenii exceptionali se nasc in situatii exceptionale'.
nu judec nimic.. e doar o parere.. care, intr-adevar, ar putea fi gresita.

dar nu este. :-P