Ei

Parul meu s-a facut blond la varfuri, si pielea neagra, de sunt intrebata daca am fost la solar. 'Nu, la mare'.

------------------

Ea canta la chitara aia, studiaza si atinge corzile usor, usor, cu atentia-i aplecata delicat asupra sunetelor, intensitatii si nuantelor pe care le invarte prin mase de aer cald si rece, umplut cu confetti de toate culorile..

El are ochii albastri si zambetul usor smecheresc, multe talente si nici unul de fapt, sperante mari pentru el insusi si poate si pentru lume, dorinte uitate printre cearsafuri de femei, ganduri care incearca sa scape si imbratisari care il tin in loc..

Ea e prea frumoasa pentru lumea asta, transpusa in bi-dimensionalitatea in care traim, este cu fite, vazuta in spatiul ei tridimensional, este o zana buna, cu parul blond si cu hohote de ras ca niste cascade cristaline, cu privirea usor melancolica si pusa pe sotii in acelasi timp, cu muzica romantica in par si cu arome de fructe exotice pe buze, one at a time, niciodata amestecat.

El e de la mare.. e din nisip, de parca acolo ar fi locul lui. Se pierde cateodata cu privirea in zare, peste cartea pe care o aduce in caz de forta majora, se pierde undeva dupa linia orizontului, acolo unde doar imaginatia isi mai face loc. El are atingeri electrizante si zambete cu totul, el are ochii ca ai mei si mainile ca niste piese de puzzle pe care le-am cautat.

Ea e transanta in parerile pe care le are. E categorica si nu-ti lasa loc de'ntors, you're either with her, or against. Sau sa-i spunem mai bine without. Eu sunt cu ea.. Pentru ca ea e fun atunci cand esti in spatiul ei. E complice si protectiva, e dulce sub carapacea putin dura, e femeie si emana asta prin tot, ea isi construieste viata si nu mai priveste inapoi. Ea e copil cu teorii maturizate si puse in aplicare prea corect.

Gata, m-am plictisit. Try and guess.