you can't save them all. but for the ones that you do, it makes all the difference

Joana a intrat azi în hostel veselă veselă și nerăbdătoare să-mi povestească ce tocmai făcuse.

A trecut imediat după prânz pe lângă o piață ambulantă unde se vindeau, printre altele, rațe. Rațe vii. Erau unele peste altele, un fel de maldăr de rațe într-o cutie/colivie. Adolescente, nici pui, nici mari. A cumpărat două, câte doi euro fiecare. Mi-o și imaginam în autobuz, o fată frumoasă și puțin nebună, cu niște păsări la subraț. Le-a dus în Jardim da Estrela, unul din cele mai frumoase parcuri din Lisboa, care are printre altele un lac pe care locuiesc niște rațe.

Le-a dat drumul. Îi era frică să nu fie acceptate. Mi-a explicat în detaliu cum s-au dus fericite spre suratele lor, cum dădeau din aripi, cum s-au cunoscut, cum celelalte rațe cam de aceeași vârstă au venit imediat lângă ele și apoi s-au dus toate în apă.

Era fericită Joana. Și rățuștele. Și eu :)