free

Asa a început ziua mea, dis de dimineata. In timp ce beam un ceai verde cu miere mi-am adunat cateva haine de pe sarma si le-am adunat intr-un rucsac. In rucsacul care a stat cuminte pe dulap de cand am ajuns aici.

Acum 2 saptamani s-a terminat programul meu de voluntariat si am ales sa nu folosesc biletul de avion pe care-l aveam pentru Bucuresti pe 28 februarie.

Timp de 9 luni n-am simtit sa calatoresc, Lisboa a fost suficienta, nu-mi doream sa plec, nu aveam chef, aveam treaba tot timpul.

Acum insa ma simt clar in alt vartej. Mi-e greu sa explic. Ma gandesc la viitor si vad usi pe care nu le vedeam acum 14 zile sau acum o luna. Am dus pana la capat ce era de facut si acum pot sa merg mai departe.

Virtual, la nivelul ideilor si al posobilitatilor, ma invart prin toata lumea pe un titirez colorat. Incet incet simt ca se vor aseza si se vor potrivi lucrurile, se cheama si se genereaza unele pe altele.

In lumea reala, azi am plecat sa explorez lumea. Traim in orasele noastre si uitam ca exista pasari pe lumea asta care nu au apa din cauza secetei.

In seara asta dorm singura intr-o camera cu 8 paturi dintr-un hostel simpatic din muntii Portugaliei. Azi m-am bucurat de copaci in care au inflorit bujori si am mancat dintr-un mandarin generos.

Mi-ar placea sa explorez lumea calare, ca regina Maria, care stia toate ascunzisurile, potecile si secretele padurii de la Sinaia.

Va imbratisez cu totul, noi suntem unul de fapt, suntem fara margini, doar ca avem o problema de perceptie.

Published with Blogger-droid v1.7.4