searching

Mi-am pus poza asta ca wallpaper pe laptop ca să-mi aducă aminte să privesc din afară înăuntru, și nu invers. 

Îmi spunea Lola ieri despre cum îi apare lumea când o privește din paradigma "noi suntem ființe spirituale care au o experiență aici, pe Pământ". Îi străluceau ochii și arăta ca un spiriduș cu chef de joacă, care a venit aici, în lumea asta ciudată, și se miră. 

Privite așa, zoomed out, toate problemele, piedicile, grijile, întrebările, nesiguranțele, devin niște amănunte mici, mici, niște jocuri, niște puzzle-uri de rezolvat și atâta tot. 

Încerc să dau drumul fricii față de impermanența lucrurilor, să fiu conștientă de ea și să mă bucur. Singurul lucru care e costant e ca nimic nu e constant, nu? Și atunci de ce avem oare tendința asta de a înțepeni într-un loc, de a păstra câte un moment și a-l prelungi la nesfârșit? Am multe întrebări și sunt în căutare de răspunsuri despre adevăr, natura umană, cine suntem și de ce. 

Aș vrea să merg o vreme într-un loc cu oameni care sunt orientați și ei spre a afla cine sunt, mai degraba decât spre a-și cumpăra încă o mașină, a-și face încă o vacanță sau a fi mai șmecheri decât vecinul. Caut un loc cu oameni pașnici și prietenoși, care trăiesc în armonie cu natura și în armonie unii cu alții. 

Iar între timp, încerc să nu mă pierd pe drum și să privesc din afară înăuntru.