saudades

Revine sentimentul ăsta de dor și de drag atunci când mă aștept mai puțin, când cred că a trecut de tot, că pot să merg mai departe. Acum nici nu-l mai ascult. Știu că e fals, știu că e doar o inerție, o obișnuință, un pattern. Altădată aș fi trimis un mesaj, un mail, un link, acum îl ascund, îl acopăr cu ce pot și aștept să treacă.

Când mi se inundă pieptul cu drag și dor, îmi spun în șoaptă cuvinte de îmbărbătare, mi-o dau exemplu pe S. care a avut conversații imaginare mult timp cu I. și totuși nu s-a întors, pentru că știa foarte bine ce-i acolo, sau pe I. care nu se uită niciodată înapoi, sau îmi aduc aminte pur și simplu de ce-am trăit deja, istoria are toate răspunsurile. Și tac.