die schweitz 1

azi chiar mi-a părut rău că nu am aparat de fotografiat. că n-am împrumutat unul.. și că nu mergea nici camera de la telefonul cel cheap, care poate să facă acum doar poze în culori neon. era un semn de lemn pe marginea drumului, care spunea în italiana că e o zonă de protejare a marmotelor. sau așa ceva. nici nu mai țin minte exact cuvintele.. dar tare tare haios.

și l-am văzut în timp ce conduceam pentru prima dată ever singură singurică în mașină. vreo 40 de km dus întors. :) țară nouă, drum necunoscut și pentru prima dată cu mașina respectivă. care avea și cutie automatică. hah! I will never forget you, little volkswagen, you cute little mountain car..

so.. eu sunt aici

am și niște poze, dar să țineți cont că nu sunt făcute de mine. le-am gasit pe google.. dar sunt de aici, that I can tell you. e verificat ;) 

când văd așa locuri mișto, întâi îmi pare rău pentru oamenii din românia. un fel de sentiment pentru patrie și popor, ce frumos ar fi să fie și ei zâmbitori și senini și fericiți. înțeleg însă că nu se poate încă, și-mi pare puțin rău că n-o să fiu prin preajmă când o să fie și în românia așa frumos și liniștit. rânduială, cum ar fi spus bunica mea..

apoi inevitabil mă gândesc cum ar fi să locuiesc într-un loc din-ăsta vestic, funcțional și frumos. unde anume ar fi mai bine, ce-aș putea să fac să câștig bani, dacă mi-ar plăcea clima și limba, dacă mi-aș face oare prieteni, dacă mi s-ar face dor de românia.. .. n-am ajuns la nici o concluzie

am mâncat nou pine nuts, care mi se par absolutely brilliant! și speaking of, știți cumva dacă se găsesc în ro? că eu n-am mai văzut și n-am mai auzit de așa ceva, și sunt atât de bune și healthy!

 same goes for pékan nuts. 

maine călătorie pe un munte mare. :)

miercuri zurich. la țară e bine, dar abia aștept niște urban life..