mi-e frica

in momentul asta mi-e frica de tot
mi-e frica de mine si mi-e frica de toata lumea asta pe care o simt departe si rece.
mi-e frica de faptul ca nu pot fi cum vreau, ca alunec in capcane pe care mi le pun singura si aleg sa raman acolo, confortabil.
mi-e frica de momentele-astea in care imi vine sa ma izolez si pentru ca-mi este imposibil imi vine sa tip si sa-i ranesc si sa nu raspund la telefon si sa mi se faca foarte cald desi am talpile foarte reci.
mi-e frica sa nu fiu mai slaba, mi-e frica sa nu cedez prima si mi-e frica sa nu am dreptate. mi-e frica sa fiu libera desi pretind ca am nevoie de libertate.
mi-e frica de viata, mi-e frica de viitor, mi-e frica de esec, mi-e frica de oameni, mi-e frica sa aleg, mi-e frica sa actionez, mi-e frica sa fiu responsabila, mi-e frica sa fiu singura, mi-e frica sa nu mai fie nimeni pe care sa imbratisez si sa ma imbratiseze inapoi. mi-e frica sa simt, mi-e frica sa fiu vulnerabila..

scriindu-le se atenueaza.. pana maine dimineata the fear will vanish because of the simplest moment: there will be no more time for it. renastere odata cu prima raza ce imi va atinge retina.. apoi apa, apa spala mereu totul, si material si energetic.. apoi pregatiri, n-am avut timp sa ma obisnuiesc, asa ca ma rup usor de spatiul asta. new adventure maine. wish me luck and fun. aduc ciocolata. adica endorfine, sa fiti fericiti. high.. :-)

de craciun

'women have a way of making things more complicated'

in contextul in care totul este relativ, 'simplu' si 'complicat' se amesteca si se inverseaza la variatia parametrului 'beholder'.. there are some things that you just can not get. just coz you don't choose to..

everything's about the surprise. the surprise of being the same or very different. the difference between expectations and reality, the challenge.. the choice of the same favourite song and the feeling of simultaneous heartbeating.. when yours is rebellious.. the inspiration of whatever you may find appealing (not apalling). funny how everything can be projected into and explained by biology, and how we're so simple that we can't even see it.

miroase a brad si a suc de grapefruit..

and another visual

din a'dam

wafe cu ciocolata

discutam mai demult cu o prietena de-ale mele despre caracteristicile sexualitatii prezente in amsterdam, si am ajuns impreuna la concluzia conform careia toata aceasta manifestare nu este nimic mai mult decat un show, o poleiala superficiala dedesubtul careia se gasesc interese individuale economice, sociale, psihice, si nu dorinta si autenticitate..este totul un teatru, si ceea ce se obtine este o sexualitate fara senzualitate, fara baza si fara fond.

'please.. can you help? they're just postcards..'
'sorry, but we REALLY have to go...'
'you really have to go? well maybe you should know that there is always someone who requires your help! instead of doing.... going.... you people.........'

...cand asculti muzica in casti, nu prea sesizezi importanta efectelor stereo.. abia atunci cand ramai doar cu una incepi sa faci diferenta dintre urechi, si inveti sa fii atent la armonii. si tragi cu urechea, curios, la celalalt. nu conteaza, sigur are partea mai buna..
apare ceva special intre oameni care incearca sa asculte muzica, si intre castile lor.
'takes two for bliss' zise el

no more

a visionary dreamy state of consciousness

experimentul cu gagicile
you've got to stand up if you want to be free
bailey's coffee
you figure out where the rabbit whole goes..

this is not holland. this is not the netherlands, this is just for tourists. they come, they see, they have fun, a blast, the best, the craziest.. and then they fly away. and we take their money. win-win situation, just don't fall into the illusion that this is holland.

so you've got all this diversity, name it and it's here.. it's the mirage of stuff.. e senzatia de furnicaturi pe care o ai in fata marcii.. we're all branded, si imaginea conteaza.
mi-au zburat o gramada de idei azi prin minte, care in mod evident trebuiau notate, caci acum zburda razlete, incomplete si fara legaturi intre ele, deci imposibil de explicat. there's nothing there.

e prea tarziu si blurry. sunt prea aproape ca sa vad the big picture, so at the moment it's just bits and pieces.

i try to always live in the present.. it's just now and then that i slip.. i slip either into the past or the future, with different scenarios depending on my state of mind and spirit, i slip to the most beautiful paradises (in a mundane context, of course) or into my strongest fears, my denials, basicly my strongest 'no's.. i slalom through ideas and feelings.. i dodge, i crawl and i jump, i run, i sweat, i cry and i yell, i streatch, i smile.... i sleep...


..over and out

desupra norilor..

aproape apusul peste europa de vest..

cam asa ar trebui sa fie raiul..

funky amsterdam

coffee shops
pubs
people.. loads.. men, mainly
beautiful women behind windows, smiling at me and calling me inside
blacks at corners.. 'cocaine? extasy? just name it, if i ain't got it i can call my friend and get it in no time'
red lights
cliches.. windmills and diamonds at factory prices
canals and lights and bicycles.. loads of these too..
blondes with blue eyes, aici sunt excentrica
beautiful shops and beautiful houses.. si apartamente la parter fara obloane.. doar termopane, si pe alocuri fara nici un fel de perdea... te uiti direct in vietile oamenilor, in paturile lor nefacute, in tablourile naive de pe pereti, in operele lor de design cu lampi si esarfe agatate pe pereti.. te uiti direct in paharele lor nespalate de vin, si iti imaginezi intreaga poveste.. asa cum te uiti direct la femeile ce-ti bat in geam.. asa cum le vezi ascunzisurile, parti acoperite in general de priviri critice sau mai putin...celulita pe fund si revarsari peste lenjeria prea sexy; da, exista 'prea sexy', si se numeste vulgar.
e de poveste amsterdam. cu sclipici pe trotuare, si piatra cubica in loc de asfalt, cu multe culori si zane blonde ce-si pedaleaza calea cu o mana pe ghidon si cealalta pe telefonul mobil. se vorbeste mult la mobil, pentru ca intr-un oras atat de plin e greu sa comunici cu adevarat. apropierea prea mare cauzeaza interiorizare, ironia marilor aglomerari urbane, oameni care ajung sa fie prea singuri. si e mai usor asa.. pe internet sau prin sms.. si daca nu,recurgem la gesturi extreme de senzualitate sau nonconformism, pentru ca subtilitatea nu se mai poarta nicaieri in lume, dar aici gasesti resemnare si acceptare fata de manifestarile natural-actuale umane.
the coolest city of europe e superficial, plin de oameni reci dar proper si reasonable si extremely nice, si de turisti vrajiti de mirajele sale.
scopul economic, visceral erei in care traim explica si fenomenul asta. si atunci te incrunti putin la ideea ca totul e incredibil de sec, ca povestea e doar o poveste, construita aproape perfect pentru mintea intunecata de hash a strainului ce se bucura de libertate fata de legile lui, fiind de fapt in sistem pe legile lor. e asa, un fel de 'fuga pe sub dulap' (end of quote), un fel de pacaleala de ambele parti.
la prima vedere, ambalajul este minunat, plin de culoare (..eu ma gandeam la propriu, dar merge si in sens figurat..) si viata.. genul de loc la care ca roman frustrat (de toate momentele in care ti se lipeste guma de mestecat de talpile shuzilor) ai visat intotdeauna.. este civilizatie in toate sensurile ei, respect fata de semeni si toleranta fata de diversitate. dar nu ma pot abtine sa nu observ departarea de natural.. de izbucniri nervoase sau entuziasmate, de spontaneitate si impulsivitate.. nu ma pot abtine sa nu observ faptul ca aici se reprima conditia umana ca structura imperfecta.
am inteles la un moment dat ca perfectiunea e sub nasul nostru, lungimea lui constand in judecatile noastre despre cum ar trebui sa fie lucrurile. am avut o clipa de soc atunci cand am vazut ca fiinte pe care le credeam fara salvare sunt minunate tocmai prin imperfectiunile lor, ce le permit sa fie mai mult in alte directii.. asa cum oamenii urati devin destepti pentru a supravietui, asa cum orbilor li se dezvolta auzul si pipaitul, asa cum celor carora le este frica sa simta li se dezvolta simtul rationalitatii.. si atunci ceea ce se intampla aici este perfectiune care genereaza imposibilitatea de a excela. 'oamenii exceptionali se nasc in situatii exceptionale'.
nu judec nimic.. e doar o parere.. care, intr-adevar, ar putea fi gresita.

dar nu este. :-P

inainte de somn..

mi-am stins deja si ultima tigara pe ziua de azi (a 4a sau a 5a, intr-o zi care a tinut doar 6 ore si ceva de awakeness) si acum parca mi-as aprinde alta.. dar m-am spalat deja pe dinti cu pasta cu cristale, si m-am demachiat, si nu prea mai are rost sa ma retoxific.. ma las gandind incet, cu ochii intredeschisi si privirea pironita pe un ecran cu alte cristale..

incerc acum sa-mi gasesc fricile, sa le numesc, in speranta in care isi vor pierde din intensitate, sau se vor dizolva total..
ma tot gandesc la inside and outside, the inside and the outside of people. fiind o persoana exagerat de extrovertita n-am reusit niciodata sa ma interiorizez.. decat poate in anumite momente in care frica de reactii externe mi-a generat neputinta de exteriorizare, dar in nici un caz interiorizarea. nu stiu daca ar trebui sa te invete cineva sa traiesti asta.. nu stiu daca e bine sau rau, sau daca mi-e necesar.
in ideea ca totul e simplu, si pur si simplu, ma intreb daca oare trec prea usor peste lucruri.. daca ar trebui sa le critic, sa le analizez, sa trag concluzii complete si apoi sa incerc sa fac lumea mai buna. asa cum fac oamenii.... ma intreb daca ceea ce fac eu este intelept sau este 'ca gasca prin apa'..

dimineata devreme incep sa sune mobilele in regie.. studenti obositi si extaziati si agasati de bucuresti sau facultate sau nou se trezesc si pasesc spre baie.. sau le inchid si-atat. vietile lor boeme sunt pe cale de a se transforma in grotesc adult comun, in care nu cred dar sper ca s-ar gasi fericire. exept a few, si fiecare crede ca el e acela. sau nici macar..

that's it, nu mai stiu.. lipsa de inspiratie, si nici macar.. mai degraba un gol. de ce sa ma plang, ce ar putea fi mai bun? things are what they are.. and that's it.. and i'm fine with it, coz i'm so lucky..

i'm afraid to write about what's most important right now.. afraid of naming it, afraid of setting boundries and frames, and afraid that someone might actually read this one day.
deocamdata e doar jurnal deschis si inchis in acelasi timp.nu stie nimeni inca, nu le-am facut reclama gandurilor mele inca. sunt safe.. inca..

me..

pictures from my mobile cum ar veni.. 

here goes nothing

cred cu putere ca nu ar trebui sa ma deranjeze nimic, si ca mi-e mai bine sa las lucrurile sa fie, in ideea ca exista armonie universala and other such bull shit (sau nu).. si totusi nu inteleg de ce mi s-a sters blogu' vechi cu tot ce am scris pe el.. si nu inteleg de ce nu-mi amintesc nici parola si nici nick-ul, desi le-am folosit foarte recent.. si nu ma pot abtine de la o stare de frustrare, accentuata de sentimentul incomod pe care il am de fiecare data cand trebuie sa fac ceva ce nu-mi place o a doua oara..

si acum, thoughts running through my head... de ce nu pot scrie oamenii daca sunt fericiti.. de ce isi pune cineva status-ul 'stars are out. too bad you can't see them' atunci cand nici el nu poate sa le vada.. de ce lucrurile sunt simple si complicate in acelasi timp.. de ce ma doare incheietura si de ce nu vreau sa mi-o pun in ghips.. de ce isi fac oamenii rau unii altora.. de ce fumam..

mda, nu-mi plac oamenii care-si pun intrebari retorice.. i find solutions. i make myself a new blog. after i stop, drop and roll, i get up and smile and start flying again.