despre oameni care fac lucruri that I just don't get

Azi m-am trezit la 9 jumate pentru că vecinii noștri de sus, care în mod normal sunt chiar ok, au început să bocane. Duminica. De Paște. Duminica. De Paște. True, Paștele lor a trecut.. dar totuși.. a little bit of consideration.. duminica... !!

So it's the perfect time to catch up here, să scriu câteva lucruri pe care îmi propun de mult să le pun pe blog și pe care le tot amân, pentru că ma uit la filme și citesc multe alte bloguri care din cand în cand mă intimidează și mă fac să nu mai vreau să scriu niciodată, pentru că oricum totul s-a spus deja, se spune în fiecare moment, și mult mai bine decât aș putea eu vreodată.

Trecand peste momentul de impas.. si revening la my web log.

Mai vad din cand in cand cupluri în care el duce geanta ei. Și nu mă refer la vreo geantă de școală sau de bibliotecă, posibil grea, sau la vreo valiză sau gentă de călătorie (no no), ci la just their bag, geanta aceea care se dorește a fi un accesoriu pentru ținută, chiar un marker al stilului personal și o oportunitate de a te exprima, și care devine stupidă într-un duo stupid împreună cu iubitul (stupid :) ). What's that about?!

Next, I just haaate genul de oameni care își cumpără bere la pet când merg cu trenul. Am calatorit vineri 3 ore alături de cel mai grobian om posibil, soios, scârbos, mitocan, the whole package, bere la pet+un pet de 2l de pălincă, pantofi negri cu șosete albe, scotea toate sunetele posibile după ce mai tragea o dușcă, își sugea dinții și vorbea la telefon (așa ceva chiar n-am mai văzut) cu telefonul pe speaker, în compartiment și aproape urlând. Not to mention the stupidness, că a stat 10 minute să-i explice amicului că nu-l aude și să nu se mai miște, să stea într-un loc în care are semnal, până să se prindă că de fapt el se afla într-un tren în mișcare. E mai greu pentru unii cu conexiunile neuronale..

Tare tare interesanat a devenit cand au coborât cei doi nice-normal-people de a căror prezență mă bucuram nespus de tare, în locul cărora au venit alți trei (un nene cu soția și cu fiica, de vreo 20 de anișori), care în primă fază păreau în regulă, până în momentul următor, când și-au întins masa. O hărtie maaare pe care erau bucăți de pui (o bucată mai mare.. cred că aveau un pui întreg cu ei), bucăți de pâine și ridichi. (încă mă întreb dacă ei știu că s-au inventat sandwich-urile..) Și de ce? de ce? de ce să-ți iei o conservă de compot cu ananas în tren?!!? și tacâmuri multe cu tine?!? și above all, cum să mănânci ridichea care ti-a căzut pe jos în mijlocul compartimentului!??!?!?!?

And I really snapped cand și-au strâns frumos toate gunoaiele (plasticele, cutia de la iaurtul activia, conserva de compot&all) și s-au îndreptat spre geamul de pe coridor. And yes, am început să le spun foarte hotărât și atacat că nu se poate așa ceva, că să mi le dea mie să le arunc la Brasov, că nu curăță nimeni în pădure și că dacă chiar nu vor să le arunce la un coș, mai bine să le lase în tren, că tot o să le ia cineva la un moment dat. Incredibil... I really really don't get it. Nu pot să înțeleg ce au oamenii ăștia în cap, și cum nu se prind de niște lucruri atât de simple..

Concluzia: no more accelerat, chiar dacă trenul în sine nu e rău, și mai și pleacă fix la ora la care trebuie.

_____________________

..a lot more to say.. no more chef acum.. e bine în pat, mi-am adus și o felie de pască bună bună făcută de mama. e bine la ai mei.. e bine că vine 1 mai și cred că merg la mare (hopefully it won't rain..)..