with love

If we zoom out we'll see a lot of people going to airports and flying home. We get into these iron boxes with wings that take us unnaturally fast to a land of dear. Sometimes also deer, but dear. Drag. Carinho. Most of my friends here are flying out to their home lands and most of the conversations lately have been: So when do you leave? / Come back? / Are you here for New Year's? etc.

I'm going to Switzerland, tomorrow. And I'm excited as hell because it was my idea and it's a damn good one and it's coming true. My parents have never visited my brother who's lived in Zurich for 5 years now. They always find some kind of excuse not to go. Until now, when they couldn't deny THE PLAN: getting the family together on neutral grounds :) So there you have it. We all get a white Christmas with the family + it's in a German country, which I think is the most beautiful setting there can be this time of year.
6 days of playing catan, eating good food, Christmas lights, a perfect Weihnachtsmarkt, singing carols, skiing and gluhwein. I don't know what more I could wish for.

Wish you all a very merry Christmas!

a common je ne sais quois

  patrick dempsey













                   

guillaume canet f

before/after

work

 

my room

the view from my room

inside and out

day and night, two sides of the same coin, tangential points of parallel realities

despre șoferii portughezi

Sau Lisboeți, că pe ceilalți n-am avut ocazia să-i observ prea mult. Sunt foarte prietenoși, te lasă să treci chiar dacă semaforul e roșu pentru tine și verde pentru ei. Iar dacă treci așa, prin loc nemarcat, și ești în mijlocul străzii, așteptând să treacă toate mașinile, se poate întâmpla să se oprească. De fapt, se întâmplă chiar destul de des.

M-a mai surprins faptul că sunt foarte mulți bătrâni care conduc. Nu doar bărbați ci și femei, nu doar mașini vechi, din contră, în general mașini noi și frumoase și scumpe. Așa mi-am dat seama că în România n-am văzut niciodată o bătrânică să conducă un Mini.

gesturi românești

Eram la ora de portugheză, săptămâna trecută, în bancă cu Carlos (nu sună bine citit cu voce tare, vă rog să citiți în gând :) ). Profesoara ne explica modul în care se construiesc întrebările în limba portugheză. O să vă explic puțin, ca să înțelegeți mai bine contextul poveștii. În spaniolă, ca să întrebi "ce e?" spui "que es?". În portugheză spui "o que é que?". Acest "é que" e ceva care nu înseamnă nimic dar apare în toate întrebările. În română ar arăta cam așa: "ce e ce vrei să spui?", "unde e că vrei să mergem?", "de ce e că faci asta?" etc.

În fine, ideea e că mă întorc spre Carlos și îi spun că modul ăsta de a forma propoziții e așa: și mă fac că mă scarpin cu mâna dreaptă la urechea stângă. Știți ce spun, ce înseamnă. Ei bine, el s-a uitat la mine cu o față întrebătoare și o privire încurcată, like.. WTF?  

christmasy

Lisboa zilele-astea e învăluită într-o ceață densă care aduce în sfârșit a atmosferă de Crăciun. Luminițe, vanzatori ambulanti de castane, aer rece și .. crisp (cum spui "crisp" în română?) și ceața asta. Just like a movie.

And speaking of Christmas, aseară am fost la un concert de colinde românești organizat de ICR la Basilica da Estrela.

Iar azi dimineață am făcut bradul :)

Offtopic: una dintre placerile mele these days: să-mi las hainele câteva minute pe caloriferul electric înainte să le îmbrac. Bliss.

?

So tell me, what the hell am I gonna do after February?