the most relaxing day

M-am trezit la 1 jumate pm, pentru noaptea trecuta fusese petrecere la noi acasa. Sangria goodbye party pentru Konrad si Sharka, care or sa plece curand in Polonia respectiv Cehia.

M-am trezit la 1 jumate cu un zambet mare pe fata. Planuisem cu Carlos si cu Tony sa mergem in Jardim da Estrela. Ne-am oprit sa luam niste fructe de la Fruitaria (un fel de aprozar chinezesc care e deschis tot timpul, si in zilele de sarbatoare si la sfarsit de saptamana), apoi am luat metroul pana la Baixa-Chiado si apoi tramvaiul 28.

In Jardim da Estrela ne-am mai intalnit cu o prietena noua, brazilianca, Islene. Am stat pe iarba, am mancat, am ascultat muzica, n-am ascuns de soare, apoi ne-am mutat la soare, am dat de mancare la ratuste, ne-am minunat de puisorii mici si galbeni, am mancat inghetata, am ascultat niste jazz care se auzea de la o terasa, am citit, am atipit putin si am vorbit despre Funk do Rio de Janeiro.

Aproape de apus ne-am plimbat pana la miradour-ul Santa Caterina, unde privelistea era minunata, oamenii foarte frumosi, iar lumina aia de dupa-amiaza..

As vrea sa pot sa pun in cuvinte si felul in care m-am simtit, dar mi-e foarte greu. Pe scurt, the day was happy, really happy and so beautiful.

știați că

Trebuie că acum o oră în Bairro Alto era cea mai mare concentrație de bărbați frumoși de pe Terra. 

life now

Am lângă mine o cană de ceai de tei, cu miere și cu puțină lămâie. Tocmai am întins niște rufe pe sârmă, o sârmă cum n-am mai avut niciodată. Se întinde de la geamul de la bucatarie.. încolo, si se rotește. Pui o haină, mai tragi puțin de sârmă și tot așa. 

Mai devreme am fost la un restaurant chinezesc dintr-o zonă, să zicem, rău famată a orașului, deși foarte centrală. Am fost la masă 5 brazilieni, 3 băieți și două fete, doi spanioli, o fată și un băiat, două fete din finlanda, una din danemarca și eu. Cum tot vorbeam despre țările noastre, cineva a propus să-și descrie fiecare țara printr-un singur cuvânt. M-am gândit și m-am gândit și m-am gândit.. și am zis pentru România noastră "adolescent". Pentru că se schimbă, încă nu s-a maturizat, nici nu prea știe prea bine ce vrea, încearcă una, încearcă alta, nu se prea place, își cauta modele, îi este greu, dar în același timp e plină de viață și are foarte multe oprotunități. Le-a plăcut, au zis că am câștigat, deși nu era niciun concurs. :) 

(Oricum, mie-mi plac barbații mai maturi :P)

În altă ordine de idei, deja încep să nu mă mai simt în vacanță aici. De fapt, în curând o să am și rezidență. E bine. 

angels

Locuiesc într-o zona care se numeste Anjos, adică îngeri, și adevărul este că mă simt înconjurată de ei :)

the front door

5 minutes from my place

my room

my view 

goodbye/hello

Stau aici intinsa pe o bancheta din no man's land, il ascult pe brandon flowers si astept avionul care o sa ma duca spre noua mea viata.

La sfarsitul lui aprilie mi-am dat demisia si am renuntat la chiria din bucuresti. Am avut o luna buffer intre bucuresti si lisabona. Am avut un mai in care n-am avut cheie de nicaieri, in care atunci cand ma mai intreba cineva unde locuiesc, ma blocam putin si apoi ii dadeam o explicatie putin mai lunga decat s-ar fi asteptat. Am avut un mai minunat, un limbo de libertate si plimbat si iubit si visat si explorat. Recunosc ca ma asteptam sa dureze cumva mai mult, sa am timp de mult mai multe lucruri, ma intrebam chiar daca voi avea cu ce sa-mi umplu zilele.

Acum sunt in mijlocul celor 8 ore care sunt cumva esenta de no man's land a vietilor mele, cea pe care o las in urma si cea care va incepe la ora 17:05 ora portugaliei, sau poate pe la 18:30 cand voi primi o cheie si voi avea din nou o casa si o viata de construit.

Sunt intinsa pe o bancheta din aeroportul din budapesta, intre cele doua terminale, intre cele doua avioane, si ma simt ca in mijlocul unui vartej, acolo unde e liniste si unde, for a moment, time stands still. Life stands still.

Plec acum in vest si in sud, acolo unde simt ca ar putea fi acasa, unde simt ca mi-ar putea fi locul. Habar n-am, sincer, ma bucur ca am curajul sau inconstienta sau ce-o fi de a-mi cauta libertatea. 'Free' e cea mai recenta mantra a vietii mele, principiul calauzitor si valoarea de referinta. Right next to 'natural'.

Imi curg lacrimi pe obraji si nu stiu daca sunt de tristete sau de bucurie, de entuziasm sau de dor sau de nesomn.

Published with Blogger-droid v1.6.8