Thursday, December 31, 2009

8:45 local time, 5:15 home time

E dimineata ultimei zile din an si fumez o tigara pe balcon. De maine ma las de fumat, e a treia oara cand o sa ma las de fumat pe 1 ianuarie. Prima data a tinut 6 luni, a doua 2 ani.

Sunt imbracata cu pantaloni scurti si un tricou, am o priveliste cu cocotieri si cu o piscina in care am inotat aproape in fiecare zi in ultima saptamana. Seara, dupa ce vin de la birou, cand nu mai e lumina afara si totusi 25 de grade. Ascult Kings of Leon, tare, in casti, si am in brate o jucarie LG de 10 inci la care tine bateria 4 ore. N-am net acum, scriu intr-un document word care imi corecteaza cuvantul ‘bateria’ in ‘bacteria’.

In 30 de minute plec la birou, pentru ca am doua deadline-uri pentru azi. Deadline-uri pentru 31 decembrie, cine-a mai pomenit? Acasa e iarna si frig si toata lumea e in hibernare, setata pe petreceri, familie, prieteni, alcool si multa mancare buna. Eu am mancat papaya in ultimele zile, si un fruct verde cu interior alb care nu stiu cum se numeste in nici o limba, butterfruit poate, si alune caju. Word corecteaza ‘alune’ in ‘alone’.

Da, ma simt putin alone acum. Ca e 31 decembrie si n-am nici un fel de plan pentru diseara. But the big picture este ca vine la pachet cu multe lucruri frumoase care se intampla. Simbolul Yin si Yang, e un punct alb in partea neagra si un punct negru in partea alba, you always get everything, that’s how this world is designed. 

Nimic special de zis acum. Vroiam doar sa consemnez momentul. This year is setting today.


Friday, December 11, 2009

nu știi de unde sare iepurele schimbării


Ei bine, întrebarea cheie despre aventura India este cum o să mă schimbe pe mine. Sunt tare curioasă s-o văd pe fata aia, Laura de peste două luni, de peste șase, de peste un an. Deocamdată văd că pe măsură ce eu mă dematerializez aici, tot mai rapid acum în ultimele zile, se materializează ea, care locuiește în sudul Indiei și e venită de departe. Iar primul lucru care e diferit la ea față de mine este că are o poftă nebună să-și calce hainele. Să le poarte întinse și perfecte, motiv pentru care mi-a cauzat această senzație stringentă cum că TREBUIE NEAPĂRAT să iau cu mine fierul de călcat. Îl iau, că altfel cine știe ce-mi face când ajung. :)