lately

revelatia serii:
pe principiul "cu cat cunosti mai multe, cu atat iti dai seama cat de putine cunosti", revelatia serii este "cu cat cureți mai mult, cu atat iti dai seama cat de murdar este de fapt". sau pe-acolo.. you get the idea.. :)

ce s-a mai intamplat lately, worth mentioning, este dupa cum urmeaza:

azi am aflat de la barbara o poveste foarte draguta. si adevarata. se pare ca la prima vizita in bucuresti, un grup de olandezi si-au intrebat sincer ghidul daca se afla intr-o zona desertica. de ce? pentru ca nu vedeau munti. asa, si? pai si atunci, care este scopul tuturor acestor jeep-uri? :) cute, nu? (Aici puteti citi despre etimologia cuvantului jeep. :) )

aseara eram intr-o conferinta pe skype cu tata si cu frati-miu, si tata vroia sa-mi trimita o poza pe care i-o facuse lui alex inante sa fim in conferinta, cand il vedea pe webcam. dintr-un motiv oarecare nu putea, asa ca a trimis-o in elvetia, de unde mi-a fost trimisa mie. si se tot hlizea si se minuna de the wonder that technology is. si la un moment dat, am putut vedea dincolo de nasul meu care era ridicat foarte foarte sus intr-o atitudine condescendenta de genul "tata descopera roata :) ". and I saw it. all of this actually is kinda cool. and I'm so thankful for the age I live in, for google and for the access to information and for airplanes!

am gasit doua cuvinte noi care imi plac tare tare mult. primul este "a se frichini", si il stiu de la Gramo. si al doilea este "a se hăhăi". si e dragut tare, si il stiu de la barbara. (dupa cum vedeti, barbara e cool si are o influenta mare asupra vietii mele :) )

si last but not least, in seara asta am inceput un proiect, in colaborare cu one of my best friends, care daca iese o sa ne imbunatateasca amandurora considerabil calitatea vietii. da' nu spun despre ce e vorba!

atasez poza cu genius big bro.

si e o chestie tare de vazut aici, despre creier. de la tranda, cu multumiri.

si i'm researching for a new phone. if you have any suggestions, do feel free.. :)

open your eyes

Daca e adevarat ca people are their choices, ca alegerile pe care le faci conduc la cine esti ca persoana, atunci pe undeva eu nu exist. Pe undeva, atitudinea mea fairly pasiva, explicata prin ideea ca in the end, everything falls into place, are o scapare: in the end, lucrurile pot fi in mai multe feluri, toate fallen into place, si sa nu alegi intre ele inseamna sa-l iei pe primul care ti se serveste, pe cel mai usor, cam cum e apa care curge pe unde poate - fara coloana vertebrala.

Pasul unu: alege. Pasul doi: stand by your decisions.

Si doua din prietenele mele cele mai bune mi-au spus acelasi lucru, la interval de cateva zile: cum ca trebuie sa ceri lucrurile pe care le vrei. ..simplu, nu? Si cum ca if you want others to love and respect you, you have to love and respect yourself.

Nu stiu daca are toata lumea sentimentul ca they're not worth it. Dar stiu ca, sub tot narcisismul meu, undeva adanc de tot, unde nu am acces decat foarte rar, cred ca nu merit. Si e bine cand imi aduc aminte, pentru ca vad de ce nu merg niste lucruri si ce-as putea face in privinta lor. Ask. The universe, in prima faza..

Si imi place mult de tot ce zice Andressa aici. subscriu 100%.

soundtrack of the soul

there's nothing simple when I'm not around you

blurry

Cateodata, oricat as fi de pozitiva, optimista, spirituala in gandire si in simtire si oricat as privi the big picture cum ca life is made of ups and downs, oricat as tine de prezente in mintea mea ideile conform carora good times always come again, everything is for the best, si, in ultima instanta, if something isn't meant to be, then it shouldn't (and it's bad to clig on), I just hurt. Si atunci intra in scena partea cu 'let yourself be', si 'accept what is'. :)

Am observat in ultima vreme ca sunt a very poor decision maker. Adica as fi in stare sa fac orice pentru a evita sa iau o decizie. In schimb mi-am dezvoltat abilitatea de a make the best out of what happens. Care de altfel ar merge perfect cu decision-making, mai ales cand sunt decizii proaste. Ideea e ca deocamdata prefer sa mi se intample lucruri decat sa risc sa gresesc. Desi teoria spune ca nu exista greseli, doar lucruri care au consecinte. Asta e, creierul meu este setat in paradigma bine-rau, corect-gresit and so on.

Si romgleza mea incepe sa fie deranjanta pana si pentru mine..