love?

este un lucru pe care nu-l inteleg. cu totii cautam fericire in dragoste, da? si incercam din nou si din nou, cu o noua relatie, asteptand si sperand sa apara persoana potrivita, sau momentul potrivit, cu cuvintele potrivite si inaltimea potrivita. si totusi.. ma uit in jurul meu si imi dau seama ca eu cunosc un singur cuplu care mi se pare sa fie fericit. sunt doi oameni grozavi, casatoriti, care au un copilas de cateva luni si sunt singura mea dovada ca se poate.

everybody's gotta learn sometime...

bine, si-atunci? de unde naivitatea asta generala si dorinta pentru fericire in dragoste si in cuplu? de unde apare de fiecare data speranta ca maybe this is it? unde e cheia?

imi zicea o prietena la un moment dat ca ea considera ca omul nu este un animal monogam. cum sunt pinguinii de exemplu. si-atunci de ce dorinta de a-ti gasi pe cineva cu care sa iti petreci viata? doar din dorinta de control asupra vietii tale, de previzibilitate, de frica de necunoscut? sau pentru ca asa ni se spune ca trebuie sa fie? sau pentru ca suntem posesivi? evident e o combinatie a acestor motive plus n altele... dar... oare ar trebui sa consideram o reorganizare a societatii? cum erau filmele alea SF, cu societati extraterestre in care copiii erau crescuti la comun, erau copiii tuturor...

nu stiu.. eu cred in dragoste. si am o idee despre cum ar putea functiona si long term. utopica totusi, cred. will see.. dati-va si voi cu parerea, sunt curioasa. :)

Keane - Hamburg Song (Live)

There are no words that can describe how beautiful this song is

Shawn Colvin - Crazy

I love this song.. does that make me crazy..? :) enjoy..

I can't get no sleep - in search of balance

Fara intentia de a dramatiza acest fapt nemaintalnit, consemnez fapul ca azi m-am trezit la 5:45, m-am dus la baie, am baut niste apa, dupa care n-am mai putut adormi la loc. Astfel ca sunt aici, in sufra, cu laptopu'n brate si catching up. E 6:06 si as prefera sa visez ca sa am apoi ce scrie pe dreamlog. Dar lectia de zilele-astea se pare ca este 'ia lucrurile asa cum sunt'.

Si-acuma parca-as vrea sa spun ceva si se incurca cuvintele, se asociaza prost literele pentru ca poate ca si ele vor sa doarma la ora asta, sau daca nu ele, atunci o parte din creierul meu, care nu intelege ce are cealalta. Sincer, nici eu nu inteleg, desi pot usor banui si totusi nu-mi ramane nimic de facut. Decat sa beau o cana de lapte cald (ceea ce tocmai am facut), si sa-mi consolez ochii care ma pisca putin cu speranta ca poate la un moment dat in viitorul apropiat al zilei care tocmai se crapa vom dormi, noi, toate bucatile din mine, la unison, impreuna, relaxant si odihnitor, si daca se poate visand lucruri frumoase cu miresme placute si chiar si muzica.

Am ascultat multa muzica ieri, si seara m-am dat cu motorul si a fost asa, cumva ca un premiu de consolare, dar care chiar isi indeplineste scopul! a fost asa:
ha ha ha, bless your soul!
..you think you're in control?!
well I think you're crazy..

Mi-e frica putin.. de not being in control. Pasiunea si rutina au propriile avantaje si dezavantaje. Necunoscutul poate oferi extreme, dar nu stii niciodata pe ce parte cade moneda. Si acum ma antrenez sa let go si sa am incredere in toate lucrurile alea pe care le cred, cum ca totul este spre binele meu, ca universul este in armonie, ca nimic nu este intamplator si ca in absolut orice este o lectie. Insa din cand in cand uit si ma pierd pe stradute fredonand melodii, privindu-mi umbra pe asfalt si cautand umbre mai mari in care sa ma pierd. But that's not the way.. suntem indivizi unici, oricat am incerca sa ne amagim. E si asta o responsabilitate.. si oricum, ca si intreg poti intelege intregul, ca si intreg poti sustine relatii si oameni, dragoste.. Dragoste din-aia de care vorbeste Osho in cartile lui.

In a world where everything is changing, the fastest way to be left behind is to stay still.

da me un beso para siempre

am multe momente in care traiesc intr-un trecut foarte viu. in ultime vreme, in ultimele luni cred, am niste amintiri atat de vii si de colorate, cu mirosuri, arome, sentimente, ganduri, cu tot, de parca as fi transpusa instant in trecut, ca in the butterfly effect, in momente temporale presarate intr-un interval foarte mare de timp, de cand eram copil pana acum cativa ani.

ultima experienta de acest gen a fost acum 3 minute, cand la mtv au fost enrique si whitney cu melodia din titlu. old times, si the beginning of a beautiful story.

ah, si am inceput o carte in care se vorbeste despre coincidente, despre sincronicitati de fapt, care sunt definite ca si coincidente semnificative. decat ca semnificatia este subiectiva. ca si lucrurile care ma transpun pe mine inapoi in timp. ma intreb retoric daca aceste lucruri au vreo semnificatie pentru oamenii cu care le-am impartasit. will never know..

mai nou dezvolt un soi de fobie fata de gandaci, de acum trei saptamani cand, in vama veche fiind, am simtit unul plimbandu-mi-se prin par. ... horror...

si vreau de mult sa scriu aici ca nu-mi plac fantanile colorate din bucuresti, ca mi se par kitsch-oase, iar alea rosii chiar sick. si pana acum nu am auzit pe nimeni care sa spuna ca sunt frumoase.

si azi mi-am cumparat o rochie foarte frumoasa care este foarte a mea. :-) had a good day. still waiting to hear about a job interview. tomorrow's the last day.. wish me luck