Saturday, August 26, 2006

bla bla - thoughts

so.. so u think u can tell
heaven from hell
blue skies from pain?
can u tell a green field..

cica nu merge tigari cu lapte. e putin paradoxal. imi place.
citesc acum o carte in care tipul zice ca are nevoie de singuratate, si ma intreb daca e o nevoie generala, asta de singuratate.. pe strada cei mai multi oameni sunt cate unul.. fiecare in treaba lui, cu gandurile si povestile.. in baruri se mai aduna, sau pe la restaurante, cand isi satisfac nevoi primare ca a manca si a bea. e ca un ritual facut in haita.
si totusi..
astept un eseu despre bloguri, si mi-a venit o idee sa scriu nuvele. ca tot imi plac mie proza si sit-com-urile. doar ca ale mele nu ar fi umoristice.. de fapt nici nu stiu cum ar fi, dar am vazut multe carti care mi s-au parut proaste, sau cel putin usoare, si care s-au publicat si oamenii le cumpara. so why couldn't I?

[asa sunt copiii, cu proiecte multe]

sunt maldare de chestii pe birou, si cateva carti neterminate si fara semne.. o sa fie greu sa le reiau..

n-am mai plecat la mare pentru ca am avut suficienta vacanta. in sfarsit am senzatia de prea multa vacanta, de prea multa relaxare. am chef sa fac lucruri, sa ma mobilizez, sa invat si sa citesc si sa demarez proiecte si sa discut lucruri faine cu oameni pe care inca nu-i inteleg si de care mi-e putin frica. asa.. cat sa keep the fire burning.

bla bla.. imi pun gandurile aici si voi le cititi..

e paradoxal jurnalul online. si asta e o conversatie prea des intalnita in ultima vreme.

(moring in your eyes is amazing. liebe dich.)

Monday, August 21, 2006

valtoare de cuvinte

duminica seara tarziu si am planuri mari pentru maine, mult somn, si nici un fel de chef sa ma culc.

vreau sa vorbesc pe messenger cu un prieten care nu raspunde, mi-am incretit parul si m-a piscat o viespe.. nu stim inca a cui exact este vina.. cert e ca doare destul de naspa. poate ca maine ajung la urgente sau ceva..

am avut in ultima vreme tot felul de intalniri revelatoare cu oameni de demult.. si e asa.. cateodata fain, cateodata foarte politicos, si cateodata pur si simplu vrei sa dai bine. ca ce frumos e iubitul, ce faina e viata si ce persoana interesanta ai devenit, desi tu de fapt ai fost din totdeauna da' e important sa vada ei asta. acum.

am furat din greseala bricheta unui nou prieten, sunt niste curve brichetele, toata lumea le face posta, toata lumea are nevoie de ele si nimeni nu le da prea multa importanta. la urma urmei, poti oricand sa-ti iei alta. (bine.. acuma, unele brichete chiar au si imagini pe ele! ghici ciuperca ce-i! - aline stie la ce ma refer, ha? :P).

fumez o tigara la ai mei in sufragerie si astept idei. ma gandeam azi la cum cresc mari oamenii... si ca de fapt pana la un anumit punct in care devin cu adevarat oameni mari, sunt doar niste copii cu jucarii mai faine. da' masinuta tot masinuta (doar ca acum chiar are nevoie de benzina), casuta tot casuta (doar ca acum costa ceva mai multi bani, si chiar poti sa te plimbi prin ea!), de-a mama si de-a tata tot de-a mama si de-a tata (doar ca acum e pericol de bebe). si nu stiu daca as putea sa pun degetul pe punctul critic, in care se produce transformarea in adult matur, cinic si resemnat (cum sunt cei mai multi), dar tind sa cred ca asta se intampla atunci cand jucariile devin scopul, nu doar mijlocul pentru fun&play.

sunt putin curioasa de cat de mult ii judeca oamenii pe altii.. i know i do... tot felul de judecati, care de care mai superficiala si mai neimportanta, si am vazut cum ma opresc in ele si nu mai vad omul de langa mine, imi trag un zambet dragut si povestesc ceva amuzant, decid la un moment dat si lipesc eticheta de neinteresant, dupa care ma focusez pe mine, adica macar unu' din noi sa spuna ceva misto, nu? nu. e comod asa, dar ce-ar fi daca as renunta si m-as uita la ce e acolo? incep sa fac asta.. o sa scriu ce se intampla.. s-ar putea sa descopar ceva interesant.. :)

altfel.. e bine. ma duc la mare weekend-ul viitor, si ma apuc de invatat maine. ceva restante in septembrie.. vine toamna si ma tem ca inca n-am adunat suficiente provizii. proprietate intelectuala, asta e la moda acum: sa stii.

back to life. back to reality.

Friday, August 18, 2006

sziget (cica)



PLACEBO. RADIOHEAD. PRODIGY. FRANZ FERDINAND. THE RASMUS. YONDERBOY. GENTELMAN AND THE FAR EAST BAND. GURU'S JAZZMATAZZ.

Asa.
As vrea sa scriu ceva foarte foarte fain, simt o oarecare presiune cum ca postul asta trebuie sa fie incredibil, sa exprime tot, toata lumea de acolo, tot fun-ul.

Ei bine, poate la un moment dat.. mai incolo... n-am avut pix la sziget, nu m-am stresat sa fac rost si nu am scris nimic, si acum ar fi fals putin sa ma transpun.

A fost fain, fain de tot. Mergem si la anu'.

And now i'm back. And it feels good. :)

Sunday, August 06, 2006

Ei

Parul meu s-a facut blond la varfuri, si pielea neagra, de sunt intrebata daca am fost la solar. 'Nu, la mare'.

------------------

Ea canta la chitara aia, studiaza si atinge corzile usor, usor, cu atentia-i aplecata delicat asupra sunetelor, intensitatii si nuantelor pe care le invarte prin mase de aer cald si rece, umplut cu confetti de toate culorile..

El are ochii albastri si zambetul usor smecheresc, multe talente si nici unul de fapt, sperante mari pentru el insusi si poate si pentru lume, dorinte uitate printre cearsafuri de femei, ganduri care incearca sa scape si imbratisari care il tin in loc..

Ea e prea frumoasa pentru lumea asta, transpusa in bi-dimensionalitatea in care traim, este cu fite, vazuta in spatiul ei tridimensional, este o zana buna, cu parul blond si cu hohote de ras ca niste cascade cristaline, cu privirea usor melancolica si pusa pe sotii in acelasi timp, cu muzica romantica in par si cu arome de fructe exotice pe buze, one at a time, niciodata amestecat.

El e de la mare.. e din nisip, de parca acolo ar fi locul lui. Se pierde cateodata cu privirea in zare, peste cartea pe care o aduce in caz de forta majora, se pierde undeva dupa linia orizontului, acolo unde doar imaginatia isi mai face loc. El are atingeri electrizante si zambete cu totul, el are ochii ca ai mei si mainile ca niste piese de puzzle pe care le-am cautat.

Ea e transanta in parerile pe care le are. E categorica si nu-ti lasa loc de'ntors, you're either with her, or against. Sau sa-i spunem mai bine without. Eu sunt cu ea.. Pentru ca ea e fun atunci cand esti in spatiul ei. E complice si protectiva, e dulce sub carapacea putin dura, e femeie si emana asta prin tot, ea isi construieste viata si nu mai priveste inapoi. Ea e copil cu teorii maturizate si puse in aplicare prea corect.

Gata, m-am plictisit. Try and guess.